Leonardo Meriseanu

Sa rad , as vrea sa rad etern Sa tot zambesc de dorul ei sublim, Sa mor de dor zambind astern Secundele ce rad le giugiulim. Sa rad as vrea mereu, dar nu se poate Ca picura un

Ai rasarit in lanuri inspicate Precum vapaia soarelui spre Terra, Si stiu ca gingasele tale pleoape mate Au spulberat cu gingasie emisfera. Si galben campul se rasfira-n zare Atat

Ce ma privesti asa de incurcat? - Nu vezi ca stele ne vegheaza-ntunecat? Si clipele zburdalnice ce tes iar timpul Se duc si-apoi vom resimti doar frigul. Asa ca fericiti vom fi acum

Cand te-am zarit intaia oara Cum paseai agale si nelamurit, Eu am simtit ca-s un altar de ceara Ce n-are puls si somnul s-a oprit. Si bulversat priveam spre tine lin Cum ma priveai

Sa zbor as vrea de-acum pan` la final, Sa zbor si sa nu mai am habar Cum viata se cutremura in pripa Si se goleste toata plina de risipa. Sa zbor sub numele tacerii-ascunse, Si

Vin valuri nestiute din-ainte Si noi radem si stam cu moaca intr-un dinte - Cei ce l-ati votat pe presedinte nu stiati cu toti Deviza \" Sa traiti bine \" - completata - printre hoti

Albastru este cerul instelat, Iar raurile curg albastre doar si ele - Cu inima cuprinsa de frumos ce piere Se scurge timpul fin prin clipe efemere. Albastra e cerneala care scrie,

As putea incepe cu fantasma ca lumea mea e profund vie, iar a lor, a celor ce ne cotropesc cu desavarsire, a celor ce ne conduc - desigur, e o lumea moarta pt noi. Lumea mea , spre deosebire de a

Doamne, cat de prosti mai suntem noi, Cand fara dor si ardere cuprinsa, Alegem niste cinici oameni goi Sa reprezinte natiunea noastra ninsa. Doamne, si ce minte slaba avem Caci

Cu capul greu plecat si adormit, Imi macin mintea cu nesat in soapta - Si cine oare ma recheama spre-ntunericul meu mit S-adorm si iarasi sa fiu tras ca de o ata rara. Perfect imi va

Candva cu inima-asternuta-n poezie, Eu adormitam fara de simt viu Si limpede ma afundam in vise de trezie Ce m-afundau din lumea cenusie. Trezit din visele cu stele dezmierdate-n

Nasterea mea s-a scurs de mult, Dar cat de-aproape, Si sincera natura zamislise viu Copilul bland din mine ce se aprinse. Nasterea mea cuprinsa printre stele, Si vie precum inger