Leonardo Meriseanu

Ce pot sa spun e doar atat, Ca m-am nascut cu glasul mut... Cu inima prinsa in inclestare, Din versuri , rime si poetic Ce l-am gasit in simtul clar atletic``. Ce pot sa

Descoperii minciuna-n adevarul vostru trist - Cum ne mintiti pe toti cu glasul comunist, Cum renegati ca sunteti activisti si-acum Si ne ucideti iar tot ce noi avem mai bun!

Din toamna ce se stinge din lumina Se lasa in amurgul asfintit de dor - Frumoasa lunii ce ascunde-n tihna Zambi rece iernii planse printr-un nor. In firul ierbii se-aternu omatul

E un sfarsit de timpuri intre noi - E-atata zgomot stins in pacea din tacere, Si cea mai mica adiere atingand in doi Va rascoli amorul nostru prin mistere! E un sfarsit de

De dor si limba romaneasca, Cu vorbele ce vor sa tot graiasca - Am reusit sa o mangai dulce Pe sotioara mea la o rascruce! Ea imi zari sclipirea din privire, M-a sarutat in soapta

Pe-un fir al vietii nepatruns Eu am simtit ce e ascuns - Si-am asteptat sa curga ce-am atins Al inimii vorbite clipe eu le-am prins. Si amintirile din viata ce le-am strans Le-am

Sub ploaia ce se scurge lin Se-astern si gandurile fara suflu lor etern - Si se mai naste si la o adica Un inger trist si fara o aripa. Sub norii grei ai ploilor decurse El,

Cu parere de rau incep sa insir ganduri intense de tristete, de durere, pentru ca noi romanii am ajuns ceea ce nu voiam sa fim...niste himere care ratacim printre noroaie si masini prafuite,

Eu stiu cum s-au stins poetii nostri Plangand sub limitele firii ninse, Precum am plans de mult copiii vostri Ce au patruns in visele din ceruri tot nestinse. Eu stiu ca moartea mea

Sa mor as vrea , sa mor de dor - De-al meu nascut si atins zbor, De inima-mi ce rade in nestire... De cea mai mare-a mea iubire! Sa mor as vrea, dar nu de asta data - Sa mor atunci

Toti suntem existenti aici si vom fi reci, Viata noastra-i o farama-n veci - Veseli , tristi vom fi mereu in veci, Fara sa simtim plecarea noastra peste anii zeci! Toti am fost

Somnul ce ne ademeneste pe-nserat, In chipul lunii noi privind din pat - Si nalucirea vietii petrecuta-n fata Ni se asterne fara de prefata. Somnul iubit cand odihnesti subit,

Pot simti un om de la distanta, deoarece uneori viata mea se rasfira precum o ata desirata si ma pierd in multime, nu ma mai gandesc la ceva normal si abrutizez solutia prin necesitatea mancarii,

Cei ce se plimba pe-nserat, Si observand cum umbla beat - Fara de minte multa-n cap Dom` Goe - presedintele cel drag! Voi nu zariti cine conduce - Un om sau doi precum niste

As vrea sa curm viata ce ma simte viu, Sa simt ca pulsul meu nu mai bate-n pustiu - Si sa ascult strigatul vietii in eternitate Sa n-am habar de viata ce vineintre soapte. As vrea sa

Nu , nu-i adevarat ca cineva ne-asculta, Ca randunele oglindind pe cerul instelat Ce zboara-n susul lumii prea multa si inculta Se lasa pe Pamantul viu s-adoarma pe-nserat. Nu , nu-i

Voi ce nu vreti ca oamenii cu simt estetic Sa scrie realist si cu un simt poetic - Ati ratacit minciuna-n adevarul vostru trist Si iar va dormitati in plin revers absenteist. Voi cei

Masini si noxe ce inunda-n noi Se duc firav la lada de gunoi - Iar fara viata ele se tot strica Si ajung doar rable fara o aripa. Iar dupa toate cate-au patimit Cu frane rupte

Acum , trezit de-o clipa recules M-am dat cu apa rece pe fata mea frumoasa - Si m-am sculat iar bland si-astept sa scriu un vers Si beau aprins si dulce cafeau cea spumoasa. Ziua ce

Vreau amanunte in sentimentele profunde Scurse prin razele ce imi inunda visul - Astept si raza fina ce-ndata se aprinde Pe firavul suras ce-l simte clar frunzisul. Vreau o atingere

Sa stii sa recunosti frumosul dintre noi, E ca si cum ai spune trist ca mai apoi Tu ai privit o floare cu galbene petale moi Si ai simtit ce fascinanta-i clipa dinapoi. Aceasta

Hm...dictonul ca vom face noi o soarta noua Pentru care au cam murit si se mai moare, Ma macina degeaba in nestire \'Dacia\'( patria) cea noua Cand oare ne vom trezi si noi sub alta