Ce pot sa spun....
Ce pot sa spun e doar atat, Ca m-am nascut cu glasul mut... Cu inima prinsa in inclestare, Din versuri , rime si poetic Ce l-am gasit in simtul clar atletic``. Ce pot sa
Soapta nepatrunsa
Descoperii minciuna-n adevarul vostru trist - Cum ne mintiti pe toti cu glasul comunist, Cum renegati ca sunteti activisti si-acum Si ne ucideti iar tot ce noi avem mai bun!
Iarna fara fulgii ninsi
Din toamna ce se stinge din lumina Se lasa in amurgul asfintit de dor - Frumoasa lunii ce ascunde-n tihna Zambi rece iernii planse printr-un nor. In firul ierbii se-aternu omatul
Sfarsit de toamna
E un sfarsit de timpuri intre noi - E-atata zgomot stins in pacea din tacere, Si cea mai mica adiere atingand in doi Va rascoli amorul nostru prin mistere! E un sfarsit de
Dor.
De dor si limba romaneasca, Cu vorbele ce vor sa tot graiasca - Am reusit sa o mangai dulce Pe sotioara mea la o rascruce! Ea imi zari sclipirea din privire, M-a sarutat in soapta
Egaland destinul
Pe-un fir al vietii nepatruns Eu am simtit ce e ascuns - Si-am asteptat sa curga ce-am atins Al inimii vorbite clipe eu le-am prins. Si amintirile din viata ce le-am strans Le-am
Natura vie
Sub ploaia ce se scurge lin Se-astern si gandurile fara suflu lor etern - Si se mai naste si la o adica Un inger trist si fara o aripa. Sub norii grei ai ploilor decurse El,
Eu stiu
Eu stiu cum s-au stins poetii nostri Plangand sub limitele firii ninse, Precum am plans de mult copiii vostri Ce au patruns in visele din ceruri tot nestinse. Eu stiu ca moartea mea
Reverie
Sa mor as vrea , sa mor de dor - De-al meu nascut si atins zbor, De inima-mi ce rade in nestire... De cea mai mare-a mea iubire! Sa mor as vrea, dar nu de asta data - Sa mor atunci
Existent in asta blanda vie viata.
Toti suntem existenti aici si vom fi reci, Viata noastra-i o farama-n veci - Veseli , tristi vom fi mereu in veci, Fara sa simtim plecarea noastra peste anii zeci! Toti am fost
Somn
Somnul ce ne ademeneste pe-nserat, In chipul lunii noi privind din pat - Si nalucirea vietii petrecuta-n fata Ni se asterne fara de prefata. Somnul iubit cand odihnesti subit,
Absurditate
Cei ce se plimba pe-nserat, Si observand cum umbla beat - Fara de minte multa-n cap Dom` Goe - presedintele cel drag! Voi nu zariti cine conduce - Un om sau doi precum niste
Eu vreau
As vrea sa curm viata ce ma simte viu, Sa simt ca pulsul meu nu mai bate-n pustiu - Si sa ascult strigatul vietii in eternitate Sa n-am habar de viata ce vineintre soapte. As vrea sa
Fara titlu
Nu vreau sa cred
Nu , nu-i adevarat ca cineva ne-asculta, Ca randunele oglindind pe cerul instelat Ce zboara-n susul lumii prea multa si inculta Se lasa pe Pamantul viu s-adoarma pe-nserat. Nu , nu-i
Voi cei ce ma-mpuscati pe mine
Voi ce nu vreti ca oamenii cu simt estetic Sa scrie realist si cu un simt poetic - Ati ratacit minciuna-n adevarul vostru trist Si iar va dormitati in plin revers absenteist. Voi cei
Poezia miscarii
Masini si noxe ce inunda-n noi Se duc firav la lada de gunoi - Iar fara viata ele se tot strica Si ajung doar rable fara o aripa. Iar dupa toate cate-au patimit Cu frane rupte
O noua zi
Acum , trezit de-o clipa recules M-am dat cu apa rece pe fata mea frumoasa - Si m-am sculat iar bland si-astept sa scriu un vers Si beau aprins si dulce cafeau cea spumoasa. Ziua ce
Vreau
Vreau amanunte in sentimentele profunde Scurse prin razele ce imi inunda visul - Astept si raza fina ce-ndata se aprinde Pe firavul suras ce-l simte clar frunzisul. Vreau o atingere
Fara titlu
Izvor de farmece eterne intr-o clipa
Sa stii sa recunosti frumosul dintre noi, E ca si cum ai spune trist ca mai apoi Tu ai privit o floare cu galbene petale moi Si ai simtit ce fascinanta-i clipa dinapoi. Aceasta
Niciodata liberi ( Natiunea mea )
Hm...dictonul ca vom face noi o soarta noua Pentru care au cam murit si se mai moare, Ma macina degeaba in nestire \'Dacia\'( patria) cea noua Cand oare ne vom trezi si noi sub alta
Sa rad
Sa rad , as vrea sa rad etern Sa tot zambesc de dorul ei sublim, Sa mor de dor zambind astern Secundele ce rad le giugiulim. Sa rad as vrea mereu, dar nu se poate Ca picura un
Floare galbena
Ai rasarit in lanuri inspicate Precum vapaia soarelui spre Terra, Si stiu ca gingasele tale pleoape mate Au spulberat cu gingasie emisfera. Si galben campul se rasfira-n zare Atat
Vremea vine, vremea trece
Ce ma privesti asa de incurcat? - Nu vezi ca stele ne vegheaza-ntunecat? Si clipele zburdalnice ce tes iar timpul Se duc si-apoi vom resimti doar frigul. Asa ca fericiti vom fi acum
Frumoasa mea inmiresmata-n alb
Cand te-am zarit intaia oara Cum paseai agale si nelamurit, Eu am simtit ca-s un altar de ceara Ce n-are puls si somnul s-a oprit. Si bulversat priveam spre tine lin Cum ma priveai
Zbor iluzoriu
Sa zbor as vrea de-acum pan` la final, Sa zbor si sa nu mai am habar Cum viata se cutremura in pripa Si se goleste toata plina de risipa. Sa zbor sub numele tacerii-ascunse, Si
Romaneste
Vin valuri nestiute din-ainte Si noi radem si stam cu moaca intr-un dinte - Cei ce l-ati votat pe presedinte nu stiati cu toti Deviza \" Sa traiti bine \" - completata - printre hoti
Alegorie
Vai, ce zarva e-n poiana toata, Si zboara randunele, fluturi , gandacei de zor Si triste berze se intorc la vatra Ca obosite de intinsul patruns zbor! Vai, cate pete de culori
Inger nenascut
Copilul meu n-a aparut deloc, In pantecul ce ar trebui sa vina n-are loc de tihna - E sangeriu pamantul nostru tot Si n-are o lacrima de loc si suflet plina. Copilul meu e inca in
Arta miscarii fara de reluare
Lumina brusca ce cuprinde visul, Precum acel suav clinchet ce a nascut abisul Se-asterne diafan spre necuprinsul Dar sangeriu si-nmiresmat frumos surasul. Iar nepasarea ce se-asterne
Albastru
Albastru este cerul instelat, Iar raurile curg albastre doar si ele - Cu inima cuprinsa de frumos ce piere Se scurge timpul fin prin clipe efemere. Albastra e cerneala care scrie,
Prostie
Doamne, cat de prosti mai suntem noi, Cand fara dor si ardere cuprinsa, Alegem niste cinici oameni goi Sa reprezinte natiunea noastra ninsa. Doamne, si ce minte slaba avem Caci
Adormit
Cu capul greu plecat si adormit, Imi macin mintea cu nesat in soapta - Si cine oare ma recheama spre-ntunericul meu mit S-adorm si iarasi sa fiu tras ca de o ata rara. Perfect imi va
Oracolul vietii de acum
Candva cu inima-asternuta-n poezie, Eu adormitam fara de simt viu Si limpede ma afundam in vise de trezie Ce m-afundau din lumea cenusie. Trezit din visele cu stele dezmierdate-n
Nasterea mea
Nasterea mea s-a scurs de mult, Dar cat de-aproape, Si sincera natura zamislise viu Copilul bland din mine ce se aprinse. Nasterea mea cuprinsa printre stele, Si vie precum inger
Oare
Oare e o sarbatoare fara sa simtim in pripa, Cum si ce ne-aduce-o stare vesela de-o clipa - Oare eu am cunoscut vreun vitel nu de demult, Care se credea-mparat ca-i bogat...cu sufletul... Si
