Poezie
Alegorie
Totalitate
1 min lectură·
Mediu
Vai, ce zarva e-n poiana toata,
Si zboara randunele, fluturi , gandacei de zor
Si triste berze se intorc la vatra
Ca obosite de intinsul patruns zbor!
Vai, cate pete de culori aprinse
Salasluiesc si zburda in campie -
Cum viata s-a aprins deodata toata
Si parca-n fata se afla o comedie-n vrie!
Vai, cum se prelinge viata toata
Si fericit cu zumzetul naturii vie,
Am petrecut, petrec si voi petrece-n roata
Si-n noapte simt ca totu-mi apartine mie!
Vai, sunt atat de-nveselit de roiul de albine
Ce zumzaie frenetic in roit,
Sunt cel mai trubadur in asta viata-mi vine
Sa zbor ca lebada plutind pe apa-n asfintit!
Vai, printre picaturile din raul ce se scurge
Se scutura palcuri de pastravi stravezii zglobii
Si-asupra lor se-asterne un urs ce plange,
Dupa ursoaica lui ce prinsa-i in robii!
Vai, ploua deodata cu lacrimi stravezii
Prin aerul ce cerne triluri de ciocarlii,
Si glasul ce-l astern deodata-n vraf de poezii
Inmiresmata-i dulcea mea fata, in ploaie adormi!
002362
0