Leonardo Meriseanu

Sa mor as vrea , sa mor de dor - De-al meu nascut si atins zbor, De inima-mi ce rade in nestire... De cea mai mare-a mea iubire! Sa mor as vrea, dar nu de asta data - Sa mor atunci

Somnul ce ne ademeneste pe-nserat, In chipul lunii noi privind din pat - Si nalucirea vietii petrecuta-n fata Ni se asterne fara de prefata. Somnul iubit cand odihnesti subit,

Ce pot sa spun e doar atat, Ca m-am nascut cu glasul mut... Cu inima prinsa in inclestare, Din versuri , rime si poetic Ce l-am gasit in simtul clar atletic``. Ce pot sa

De dor si limba romaneasca, Cu vorbele ce vor sa tot graiasca - Am reusit sa o mangai dulce Pe sotioara mea la o rascruce! Ea imi zari sclipirea din privire, M-a sarutat in soapta

Hm...dictonul ca vom face noi o soarta noua Pentru care au cam murit si se mai moare, Ma macina degeaba in nestire \'Dacia\'( patria) cea noua Cand oare ne vom trezi si noi sub alta

Toti suntem existenti aici si vom fi reci, Viata noastra-i o farama-n veci - Veseli , tristi vom fi mereu in veci, Fara sa simtim plecarea noastra peste anii zeci! Toti am fost

Ce ma privesti asa de incurcat? - Nu vezi ca stele ne vegheaza-ntunecat? Si clipele zburdalnice ce tes iar timpul Se duc si-apoi vom resimti doar frigul. Asa ca fericiti vom fi acum

Voi ce nu vreti ca oamenii cu simt estetic Sa scrie realist si cu un simt poetic - Ati ratacit minciuna-n adevarul vostru trist Si iar va dormitati in plin revers absenteist. Voi cei

Eu stiu cum s-au stins poetii nostri Plangand sub limitele firii ninse, Precum am plans de mult copiii vostri Ce au patruns in visele din ceruri tot nestinse. Eu stiu ca moartea mea

E un sfarsit de timpuri intre noi - E-atata zgomot stins in pacea din tacere, Si cea mai mica adiere atingand in doi Va rascoli amorul nostru prin mistere! E un sfarsit de

Din toamna ce se stinge din lumina Se lasa in amurgul asfintit de dor - Frumoasa lunii ce ascunde-n tihna Zambi rece iernii planse printr-un nor. In firul ierbii se-aternu omatul

Descoperii minciuna-n adevarul vostru trist - Cum ne mintiti pe toti cu glasul comunist, Cum renegati ca sunteti activisti si-acum Si ne ucideti iar tot ce noi avem mai bun!

Acum , trezit de-o clipa recules M-am dat cu apa rece pe fata mea frumoasa - Si m-am sculat iar bland si-astept sa scriu un vers Si beau aprins si dulce cafeau cea spumoasa. Ziua ce

Nasterea mea s-a scurs de mult, Dar cat de-aproape, Si sincera natura zamislise viu Copilul bland din mine ce se aprinse. Nasterea mea cuprinsa printre stele, Si vie precum inger

Ai rasarit in lanuri inspicate Precum vapaia soarelui spre Terra, Si stiu ca gingasele tale pleoape mate Au spulberat cu gingasie emisfera. Si galben campul se rasfira-n zare Atat

Sa rad , as vrea sa rad etern Sa tot zambesc de dorul ei sublim, Sa mor de dor zambind astern Secundele ce rad le giugiulim. Sa rad as vrea mereu, dar nu se poate Ca picura un

Candva cu inima-asternuta-n poezie, Eu adormitam fara de simt viu Si limpede ma afundam in vise de trezie Ce m-afundau din lumea cenusie. Trezit din visele cu stele dezmierdate-n

As vrea sa curm viata ce ma simte viu, Sa simt ca pulsul meu nu mai bate-n pustiu - Si sa ascult strigatul vietii in eternitate Sa n-am habar de viata ce vineintre soapte. As vrea sa

Nu , nu-i adevarat ca cineva ne-asculta, Ca randunele oglindind pe cerul instelat Ce zboara-n susul lumii prea multa si inculta Se lasa pe Pamantul viu s-adoarma pe-nserat. Nu , nu-i

As putea incepe cu fantasma ca lumea mea e profund vie, iar a lor, a celor ce ne cotropesc cu desavarsire, a celor ce ne conduc - desigur, e o lumea moarta pt noi. Lumea mea , spre deosebire de a

Sa stii sa recunosti frumosul dintre noi, E ca si cum ai spune trist ca mai apoi Tu ai privit o floare cu galbene petale moi Si ai simtit ce fascinanta-i clipa dinapoi. Aceasta