Leonard Ancuta

ca dupa un poem ca cel de sus cineva sa ma intrebe daca este un poem de dragoste. Diana Mihaela, e oare nevoie ca autorii sa scrie sub poeme intentiile pe care le au, eventual sa dea si explicatii suplimentare. parerea mea e ca fiecare dintre cititori sa ia din poezie exact ceea ce le convine iar daca nu gasesc lucruri convenabile atunci asta e.

da, cu finalul ala imi place si mie textul. arata ca are testicule si ca nu e aruncat la intamplare. ba mai mult are si substanta, face trimitere directa la conditia poetului si la calitatea lui, pplus ironia de rigoare. cum s-ar spune un text cu poeti si despre poeti in care primeaza simțul autocritic. cred ca merita instelat tocmai pentru sinceritate.

spuneam si alta data de poetii intamplatori, de cei care, statistic vorbind, reusesc sa nimereasca un vers sau mai multe intr-un poem, dupa f multe incercari.
sunt multi din aceasta categorie pe aici si ei invoca cel mai adesea perceptul acesta cu pur les connaisseurs. fiindca trebuie sa ai o rabdare sisisfica sa scrii pana se va nimeri ceva care sa aiba o oarecare valoare.

cred ca și cu două de ați scrie, nu ați rezolva mare lucru. mai ales cand literatura dvs se rezuma la constatari banale gen ”durerea ma copleșește” sau ”iubesc secunda în care am simțit această bucurie” sau ”cum ai putea smulge din tine o avalanșă de bucurie sau un munte de durere” și multe alte construcții asemanatoare care imi aduc aminte de compunerile gimnaziale.

ce-mi place: prima si a treia strofa, strofa cu aripile scut. acolo te strecori printre clisee si imaginile au putere.

în rest, sunt lucruri care s-au mai spus, chiar si asemenator.

sa citesc cartea, felicitări Adrian și la mai multe. Întotdeauna e o bucurie cînd literatura își găsește loc în lume.

mie-mi place mult exprimarea pleonastica din titlu - inexplicabilul mister - mi se pare extrem de convingatoare, ca sa nu spun de exprimarea extrem de bombastica - intruziunea inexplicabilului. n-am citit mai departe, convins fiind ca nu pierd nimic, probabil tot un fel de vuietul carpatilor.

Dl. Eugen Pohontu are mare dreptate. Atat vreme cat constitutia prevede egalitate in drepturi pentru toti oamenii, atata vreme cat dreptul la fericire este liber pentru oricine indiferent de sex, religie, orientare politica, prin Constitutia de Stat, consider ca textul Dlui Murza este discriminatoriu si ar trebui amendat ca atare.

daca l-ati fi citit pe alex stefanescu ar fi fost probabil normal sa va insusiti cate ceva de la dummnealui. ce v-am scris in comul anterior ii apartine, eu nu am facut decat sa aleg cateva dintre greselile frecvente facute de autori identificate de dumnealui in cartea Cum te poti rata ca scriitor. daca nu va asumati propria arta ma astept cu atat mai putin sa va asumati ca autor sau ca persoana.

Antinatural? spui dumneata antinatural? pai antinatural esti dumneata, care esti homofob in sensul ca iti urasti semenii (asta pentru ca nu eram prea sigur ca stii ce inseamna homofob, din moment ce spui ca homosexualii sunt ”antinaturali”)

sa nu te chinui prea mult: da o cautare pe google si te lamureste ce-i cu sexul creierului. pe scurt, sexul creierului la un om se stabileste in jurul vartei de 6-8 saptamani ale fatului, la cca 2 saptamani dupe ce se s-a fixat deja sexul fizic. cu alte cuvinte, sunt cativa care pot avea nefericirea de a fi cu un sex diferit dpdv mental fata de cel fizic, si acest lucru e relativ raspandit adica se intampla cam o data la 10.000 de cazuri. daca nefericirea altora te face pe tine fericit as putea spune ca tu esti de fapt nenatural - sau antinatural.
Asta ca sa nu mai spun despre dreptul oricarei persoane de a-si alege singura, fara nicio opreliste, dreptul la fericire.
nu o sa intru in alte discutii despre fanatism sau involutie culturala. asta pentru ca se presupune ca orice persoana de bun simt stie si intelege faptul că inteligenta nu are bariere de niciun fel, nici sexual, nici de alta natura.

A desconsidera anumiti oameni pentru că au alte optiuni devcat ale tale (indiferent care optiuni - sexuale, politice, religioase, etc) nu arata decat propria limitare - in fapt autodesconsiderarea in fata unui fapt eminamente uman - gîndirea, sau posibilitatea de a alege.

sunt intr-o faza in care sunt zapacit, inca mai caut acel drum al meu care sa n u aiba margini, margini cu alti poeti carevasazica. cu toate astea stiu ca ultimele lecturi ma influenteaza, dar mai stiu ca aceste semne de lectura vor fi daca nu sunt deja asimilate, filtrate si reorchestrate prin masina mea de tocat poezie eu ma bucur ca va place, sper sa na ma indepartez de voi. va mai astept.

nu ar trebui sa ma intrebi pe mine ci sa citesti. Alex spune> penibila fandoseala a autorilor care cred in mod gresit ca trebuie sa recurga la un stil afectat ca sa faca literatura. (citat din carte).

Metoda s-ar numi, zice A.Ș. ”uitați-vă la mine, sunt scriitor!”


avem


- artistizarea fortata a textului
- enuntarea emfatica a unor adevaruri banale
- practicarea obscuritatii
- exacerbarea, bombasticizarea, infrumusețarea realității
- excesul de interpretare

asta ca sa dau doar cateva categorii in care textul de mai sus s-ar putea incadra. in ce priveste carciuma si betia, asa cum e bine stiut, betia trece.

uneori poeziile (de)generează un patos care te face sa te simți ridicol (asta in condițiile in care te întrebi cum e posibil, oare, așa ceva). stau și ma intreb ce om la varsta maturitații se mai poate extazia la un melc și cochilia lui, ce sensibilitate bolnava trebuie sa ai incat sa te emotionezi la chestii la care deja nici copii scolari nu se mai ating. Alex Stefanescu explica intr-o carte a sa, printre altele, despre aceasta greseala frecventa a unilor autori - hipersensibilitatea - excesul de patetism - (de multe ori iti poti asocia sonor cu o recitare soptita, plina de simtire, de traire exagerata ceea ce reduce totul la kitsch - si nu unul de valoare, anarhist, ci unul fara vigoare, lesinat, gen Ienachita Vacarescu si inceputurile poeziei culte in limba romana).

In ziua de azi se cauta sinceritatea, autenticitatea in poezie. Excesul, exagerarea asta hipersenzitiva e falsa, e o prefacatorie care il aduce pe autor (și pe cititorul care il crede) in zona ridicolului, în zona unei sensibilitati morbide. Exista insă o alta zona literara de acest tip, care inserează elemente macabru - morbid - dement - bizar - care este exploatata de autori care aduc elemente de kitsch din subcurente de tip gothic sau thriller sau horror sau SF, cumulate sau exprimate cu ajutorul unor povesti fantastice, bizare sau proiectii exagerate, violente - este cunoscuta cartea de poezii a lui Tim Burton - Melancolica moarte a Băiatului-stridie & alte istorii - insa ne putem gandi deja la autori clasici gen Samuel Taylor Coleridge, Robert Browning, Lewiss Carol. Un f scurt poem, scris de Ezra Pound in aceasta cheie hiper este ”In a Station of the Metro”

The apparition of these faces in the crowd;

Petals on a wet, black bough.

dar metafora aici este atat de puternica de expresiva incat devine chiar agresiva.

In poemul cu melcul de mai sus, aceasta zona a agresivitatii, a verticalitatii sau macar a indraznelii nu este in niciun fel sugerata, totul pare de o moliciune grasaoasa, fara pic de sustinere. e ca si cum i-ai spune cuiva merele sunt rosii, cîmpul e verde, tu ești gras - o serie de evidente care n-au nici sustinere ca substrat poetic, și nici sugestie la nivel al perceptiei. pur si simplu lax.

De asemenea, la nivel de substrat, fiindca e vb de o fabula, ceea ce presupune morala, context filosofic, cred ca de asemenea e un poem ratat - pentru ca asa cum se construieste o fabula, e nevoie de caractere distincte, eventual in raport de opozitie - aici atat casa melcului, cat si umbra se afla sub acelasi raport, al diferentei specifice - nu se pot detasa de purtator decat cu moartea acestuia - deci nu se intampla nici un salt calitativ de la melc la om, de la cochilie la umbra.

in concluzie as putea sa spun urmatoarele: uneori e nevoie sa fii foarte atent cand scrii poezie. pentru ca nu intotdeauna insiruirile de cuvinte care tie iti produc fiori interni altora s-ar putea sa le produca greata. poezia nu este un act intamplator si accidental, este un summum care include pe langa o anumita sensibilitate si talent un filtru rational si o anumita exegeza, ca materialul produs sa se ridice la un anumit nivel. altfel, nu e vorba decat de o alta diformitate a naturii, aceea de a-i exagera frumusetile sau defectele lucru pe care numai miopia (a se citi lipsa de obiectivitate poetica) o poate provoca.

eu as taia cam jumatate din poem, sa pastrez ce e bun, sa scap de surplusuri si sa pastrez din tensiune. asa iti vine sa-l lasi balta dupa primele 10 versuri. plus ca e cam neglijent redactat, are si un ditamai dezacordul - nouă ne este de ajuns tăcerile vii - ma intreb oare cele doua persoane care au acordat stelute n-au simtit asta?

noi vom fi cândva doar cărbuni
altui foc, altor facuri - asta e o imagine foarte reusita - carbunii altui foc - dar facurile ce sunt? daca era vb de alte focuri, repetitia strica, merita eliminata.

gaselnita asta cu noi nu ex-istăm ci mai degrabă ...in-istăm - am mai citit-o si pe la altii, mie personal min se pare copilaroasa.

chestiile ca astea

nu ne interesăm unul ce face celălalt, nu alăptăm frici, bănuieli,
decepțiile îi caută doar pe cei lași și pe cei care se mint singuri

noi nu ne facem complimente, zaharicale, daruri
tot ce avem este celălalt, deci ce aș avea eventual să-i dau este... ea, atâta am
și invers

nouă ne este de ajuns tăcerile vii ce se cuibăresc între perne
de ajuns întrecerea viselor de a șterge tot universul și a pune un altul în loc
unul fără zgomotul și fără pestrițul fățărniciei șlefuită cu abnegație
un univers în care să mai fie minim un eu și un ea... nebuni așa

nouă nu ne trebuie bani, lucruri, mâncare, haine mai ales
între noi ce-am avea de vândut?... iar lucrurile prea ocupă spațiul în care
dansăm, dansăm,

noi nu vom îmbătrâni ca alții, nici nu vom muri de funeralii cu fast hilar
nici nu vom râde de morți și nici de moarte vreodată

si poate si altele le-aș șterge fara sa-mi para rau.

incerc sa ma gandesc care sunt stalpii evangheliei - poate ma ajutati dumneavoastra. nu de alta dar am devenit brusc curios.

nu prea e vorba despre bani in acest poem. vorba aceea, ce saraci sunt unii oameni, nu au decat bani.

ai inteles ce voiam sa spun. mersi de semn!

vorba cuiva, e un lucru marunt. mai important decat fericirea, cred eu, este cautarea fericirii. este dorinta de fericire, travaliul. cred ca in fapt asta e in esenta adevarata fericire.

va multumesc mult pentru cuvintele voastre. va veni o vreme cand poezia mea isi va gasi locul si atunci sunt convins ca va veti bucura alaturi de mine pentru asta, fiindca vi se va confirma voua insiva increderea pe care mi-o acordati. eu voi continua sa nu va dezamagesc.

eu n-am cazut de acord cu tine. eu cred ca acest poem e prost, asa cum ti-am explicat mai sus. e parerea mea, poti s-o ignori, dar se vede ca nu poti. ceea ce inseamna ca de fapt conteaza si, mai mult, sunt convins ca te va afecta in momentul in care vei scrie urmatoarele poeme. si bine ar fi sa fie asa, fiindca te va ajuta sa iesi din mediocritate, din banalitatea pe care o aperi cu ferventa acum dar pe care o vei constientiza cat de curand. am citit sute de carti de poezie in ultima vreme si am descoperit metode, atitudini, curaj, inovatie, - ma rog, tot acel tacam care te face sa iesi din pluton la cativa dintre autori - nu peste tot, nu in intreaga realizare. as putea spune ca nimeni nu e genial 100% si ca niciun poet contemporan nu mi-a aratat doar parti bune, pentru ca asta e, exista si din cele rele. si eu le am pe ale mele si cred, oricine. asa ca nu te supara ca iti spun ce cred asa direct si in vazul tuturor, o fac pentru ca ti-o spun tie si mai multora, - crezul meu, viziunea mea despre poezie este cu totul diferita. se bazeaza pe studiu, pe lectura, se bazeaza pe logica si intuitia mea formata in timp. aici ai scris un text prost, cine te opreste sa scrii unul bun? eu nu. eu doar iti spun ca directia asta e gresita, in opinia mea. asta pentru ca momentul simbolismului a cam trecut. pentru ca elementele cu incarcatura gen pasare, om cu vioara, femei cu spice si alte gaselnite de genul asta se foloseau in urma cu 100 de ani. poezia trairilor, a starilor, a imediatului, a realului nu se mai foloseste de astfel de ingrediente, sunt perimate, ruginite. nu-ti ofer un retetar, asta ramane sa ti-l creezi singura, insa iti spun ca drumul in directia pe care o urmezi e infundat. si ai putea sa-mi multumesti ca ti-am spus asta.