Leonard Ancuta
Verificat@leonard-ancuta
„https://www.youtube.com/watch?v=BtnqqyxhMNM”
Leonard Ancuța s-a născut în 1974, pe 2 decembrie, în orașul Drăgășani, jud. Vîlcea. După absolvirea liceului teoretic Gib Mihăescu, în 1993, se mută definitiv în București, unde face cunoștință cu viața de stradă și fumul cluburilor de noapte. O experiență pe care o împărtășește de multe ori în scrierile…
Pe textul:
„clockwork orange" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„Toate femeile" de adrian pop
sunt multi din aceasta categorie pe aici si ei invoca cel mai adesea perceptul acesta cu pur les connaisseurs. fiindca trebuie sa ai o rabdare sisisfica sa scrii pana se va nimeri ceva care sa aiba o oarecare valoare.
Pe textul:
„să luăm o pauză" de Liviu-Ioan Muresan
Pe textul:
„drumul cu dublu sens" de Silvia Bitere
în rest, sunt lucruri care s-au mai spus, chiar si asemenator.
Pe textul:
„doar un alt poem naiv" de Gabriel Nicolae Mihăilă
Pe textul:
„Lansare carte - Adrian Suciu" de Eugenia Reiter
RecomandatPe textul:
„Silvia Bitere-"De-a Coraline"-intruziunea inexplicabilului mister al ființei în poezie." de Nache Mamier Angela
RecomandatPe textul:
„Despre „dreptul” de a fi antinatural și antisocial, sau o pledoarie pentru un manifest împotriva comportamentului homosexual și lesbian" de Murza Narcis Ioel
Pe textul:
„melcul și umbra" de Silvia Bitere
sa nu te chinui prea mult: da o cautare pe google si te lamureste ce-i cu sexul creierului. pe scurt, sexul creierului la un om se stabileste in jurul vartei de 6-8 saptamani ale fatului, la cca 2 saptamani dupe ce se s-a fixat deja sexul fizic. cu alte cuvinte, sunt cativa care pot avea nefericirea de a fi cu un sex diferit dpdv mental fata de cel fizic, si acest lucru e relativ raspandit adica se intampla cam o data la 10.000 de cazuri. daca nefericirea altora te face pe tine fericit as putea spune ca tu esti de fapt nenatural - sau antinatural.
Asta ca sa nu mai spun despre dreptul oricarei persoane de a-si alege singura, fara nicio opreliste, dreptul la fericire.
nu o sa intru in alte discutii despre fanatism sau involutie culturala. asta pentru ca se presupune ca orice persoana de bun simt stie si intelege faptul că inteligenta nu are bariere de niciun fel, nici sexual, nici de alta natura.
A desconsidera anumiti oameni pentru că au alte optiuni devcat ale tale (indiferent care optiuni - sexuale, politice, religioase, etc) nu arata decat propria limitare - in fapt autodesconsiderarea in fata unui fapt eminamente uman - gîndirea, sau posibilitatea de a alege.
Pe textul:
„Despre „dreptul” de a fi antinatural și antisocial, sau o pledoarie pentru un manifest împotriva comportamentului homosexual și lesbian" de Murza Narcis Ioel
Pe textul:
„cîteva reprize extrase din manualul de psihiatrie comparată" de Leonard Ancuta
Metoda s-ar numi, zice A.Ș. ”uitați-vă la mine, sunt scriitor!”
avem
- artistizarea fortata a textului
- enuntarea emfatica a unor adevaruri banale
- practicarea obscuritatii
- exacerbarea, bombasticizarea, infrumusețarea realității
- excesul de interpretare
asta ca sa dau doar cateva categorii in care textul de mai sus s-ar putea incadra. in ce priveste carciuma si betia, asa cum e bine stiut, betia trece.
Pe textul:
„melcul și umbra" de Silvia Bitere
In ziua de azi se cauta sinceritatea, autenticitatea in poezie. Excesul, exagerarea asta hipersenzitiva e falsa, e o prefacatorie care il aduce pe autor (și pe cititorul care il crede) in zona ridicolului, în zona unei sensibilitati morbide. Exista insă o alta zona literara de acest tip, care inserează elemente macabru - morbid - dement - bizar - care este exploatata de autori care aduc elemente de kitsch din subcurente de tip gothic sau thriller sau horror sau SF, cumulate sau exprimate cu ajutorul unor povesti fantastice, bizare sau proiectii exagerate, violente - este cunoscuta cartea de poezii a lui Tim Burton - Melancolica moarte a Băiatului-stridie & alte istorii - insa ne putem gandi deja la autori clasici gen Samuel Taylor Coleridge, Robert Browning, Lewiss Carol. Un f scurt poem, scris de Ezra Pound in aceasta cheie hiper este ”In a Station of the Metro”
The apparition of these faces in the crowd;
Petals on a wet, black bough.
dar metafora aici este atat de puternica de expresiva incat devine chiar agresiva.
In poemul cu melcul de mai sus, aceasta zona a agresivitatii, a verticalitatii sau macar a indraznelii nu este in niciun fel sugerata, totul pare de o moliciune grasaoasa, fara pic de sustinere. e ca si cum i-ai spune cuiva merele sunt rosii, cîmpul e verde, tu ești gras - o serie de evidente care n-au nici sustinere ca substrat poetic, și nici sugestie la nivel al perceptiei. pur si simplu lax.
De asemenea, la nivel de substrat, fiindca e vb de o fabula, ceea ce presupune morala, context filosofic, cred ca de asemenea e un poem ratat - pentru ca asa cum se construieste o fabula, e nevoie de caractere distincte, eventual in raport de opozitie - aici atat casa melcului, cat si umbra se afla sub acelasi raport, al diferentei specifice - nu se pot detasa de purtator decat cu moartea acestuia - deci nu se intampla nici un salt calitativ de la melc la om, de la cochilie la umbra.
in concluzie as putea sa spun urmatoarele: uneori e nevoie sa fii foarte atent cand scrii poezie. pentru ca nu intotdeauna insiruirile de cuvinte care tie iti produc fiori interni altora s-ar putea sa le produca greata. poezia nu este un act intamplator si accidental, este un summum care include pe langa o anumita sensibilitate si talent un filtru rational si o anumita exegeza, ca materialul produs sa se ridice la un anumit nivel. altfel, nu e vorba decat de o alta diformitate a naturii, aceea de a-i exagera frumusetile sau defectele lucru pe care numai miopia (a se citi lipsa de obiectivitate poetica) o poate provoca.
Pe textul:
„melcul și umbra" de Silvia Bitere
noi vom fi cândva doar cărbuni
altui foc, altor facuri - asta e o imagine foarte reusita - carbunii altui foc - dar facurile ce sunt? daca era vb de alte focuri, repetitia strica, merita eliminata.
gaselnita asta cu noi nu ex-istăm ci mai degrabă ...in-istăm - am mai citit-o si pe la altii, mie personal min se pare copilaroasa.
chestiile ca astea
nu ne interesăm unul ce face celălalt, nu alăptăm frici, bănuieli,
decepțiile îi caută doar pe cei lași și pe cei care se mint singuri
noi nu ne facem complimente, zaharicale, daruri
tot ce avem este celălalt, deci ce aș avea eventual să-i dau este... ea, atâta am
și invers
nouă ne este de ajuns tăcerile vii ce se cuibăresc între perne
de ajuns întrecerea viselor de a șterge tot universul și a pune un altul în loc
unul fără zgomotul și fără pestrițul fățărniciei șlefuită cu abnegație
un univers în care să mai fie minim un eu și un ea... nebuni așa
nouă nu ne trebuie bani, lucruri, mâncare, haine mai ales
între noi ce-am avea de vândut?... iar lucrurile prea ocupă spațiul în care
dansăm, dansăm,
noi nu vom îmbătrâni ca alții, nici nu vom muri de funeralii cu fast hilar
nici nu vom râde de morți și nici de moarte vreodată
si poate si altele le-aș șterge fara sa-mi para rau.
Pe textul:
„nebunul... cel care țășnește dincolo de banal" de Valeriu D.G. Barbu
Pe textul:
„Linia de plutire" de Cristina-Monica Moldoveanu
Pe textul:
„nimic nu ne împiedică să fim fericiți" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„nimic nu ne împiedică să fim fericiți" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„nimic nu ne împiedică să fim fericiți" de Leonard Ancuta
Pe textul:
„lumea văzută din perspectiva unui cap de bronz rostogolindu-se" de Leonard Ancuta
RecomandatPe textul:
„aici se aruncă zaruri" de Silvia Goteanschii
Recomandat