lumea văzută din perspectiva unui cap de bronz rostogolindu-se

ti-am citit toate poeziile din ultima perioada
e singura care nu-mi place
sper sa nu te superi

in ultima perioada, cu f mici exceptii, am scris despre dragoste, intr-un anume stil care probabil mi-e caracteristic. si iti multumesc si pe aceasta cale pentru varianta audio de la ”ultima bruma”. aici am trecut in alt registru, incercand cumva o schimbare. poate nu e tocmai la fel de reusit ca precedentul poem ”cloroform, dragostea mea”, care aici n-a produs niciun efect, desi am vazut cu cata verva a reactionat publicul la el pe alte canale, insa nu as minimaliza. ma bucur insa ca ma citesti si cred ca asta e mai important.

este un text care transmite pe o altă frecvență.
nu cred că încape o comparție cu celelalte din ultima perioadă, care luate împreună formează un singur poem(deosebit prin trăiri) cu o puternică amprentă personală.
aici remarc o limpezime firească fără alte sunete adiacente care ar încărca.
nu că în celelalte ar lipsi limpezimea, nu, diferanța o face viteza de curgere, conținutul și consistența.
na, ca parcă am comparat oarecum :)

mi s-a parut potrivit Ceaikovski cu maretia inaltarii dragostei deasupra tuturor,sus unde,,vom urca ... la 1000 de metri...pentru a naste o singura lumina...ne vom ridica mult mai sus la un milion de metri ...si cu toate acestea e rece...prima noastra bruma''.
un poem care vibreaza si inalta pana la extreme sentimentul iubirii.
cu siguranta se vor gasi invidiosi care sa-mi comenteze spusele.
voi recidiva inregistrand poemele tale. este foarte important cum transmiti mesajul unui poem...in niciun caz el nu trebuie sugrumat de un ton rece, jurnalistic, nu trebuie transmis ca o informatie din ziar. poezia ta merita eleganta unei interpretari.
felicitari L&A!
ave

de la o vreme, tot adunandu-se anii, incepusem sa-mi spun cu mandrie, privind in jur, in jurul meu, la cei de-o seama cu mine, la felul cum imbatranesc ei, ca eu, EU sunt cel care imbatraneste cel mai incet (daca nu cumva cel mai frumos)

citind ce ai scris matale aci imi dau seama ca nu e chiar asa. ca nu e chiar foarte asa.

de unde mi se trage asemenea nazarire. iata de unde. de la scanteile acelea din lac

care nu se stie daca sunt de la soare sau de la luna.

de la noapte sau de la ziua.

de la eminescu sau de la ancuta.

iar daca sunt de la stele, tu leonard, tu, imbatranesti mai frumos decat lumea.

imaginea de inceput cu marul
si m-a facut sa merg mai departe...si bine ai rostogolit povestea
fara exagerare
lin
si tristul s-a asezat in poetic. tare bine.

va multumesc mult pentru cuvintele voastre. va veni o vreme cand poezia mea isi va gasi locul si atunci sunt convins ca va veti bucura alaturi de mine pentru asta, fiindca vi se va confirma voua insiva increderea pe care mi-o acordati. eu voi continua sa nu va dezamagesc.