Leonard Ancuta

ca ați citit, ați preciat acest poem, dar mai ales că, așa cum reiese din comentariile voastre, a fost receptat la nivelul la care mi-am dorit.

Vă foarte mulțumesc și vă invit să cercetați și celelalte poeme ale mele.

fiecare poem de-al meu vorbește adevărul, căci asta e limba poeziei. fără a spune adevărul nu poși fi creatror de nimic, fără adevăr nici măcar o buda in curte nu poti face.
in ce privește calitatea poemului, aci tine mult de receptor, eu nu cred ca acesta e mai bun sau mai prost decat altele, ci ca fiecare dintre poemele mele sunt mai mult sau mai putin in rezonantă cu cititorii, in functie de fiecare.

altfel, multumesc de semn si te mai astept.

mult pentru semn si apreciere, ma bucur ca ma citesti constant si ca scrierile mele te ating, sa speram ca si de acum inainte voi scrie bine si cu rezonanta si ca nu vei fi singura care gusta si lasa semne pe aici. multa sanatate!

nu e doar singuratatea sau durerea, e procesul constiintei de a se rezuma la sine prin sine si nu prin ceva exterior, e ecoul propriei fiinte în pestera propriei fiinte.

ca si eșafodajul nu coincid. lilith e puternica, tu, desi vrei sa pari, te vaieti. altfel, as zice ca e o poezie ok, bine srisa, dar fara momente de excitement.

pentru semn dar si pentru patrunderea in text. cine suntem era una dintre intrebarile esentiale ale filosofiei. pana raspundem la aceasta intrebare, putem spune ca suntem doar purtatori de masti.

de prezenta voastra aici, de aprecieri si cuvintele frumoase, dar mai ales de faptul ca ati receptat bine mesajul. cu deosebita consideratie,

Leonard

finalul e ok, în rest e cu îngeri, pe alocuri e cam comuna și parca explicativa.

semnul lăsat, sunt sigur că nu doar titlul merită citit.

mult pentru aprecieri si pentru citire, va reastept cu drag sub textele mele!

părerile voastre și multumesc pentru semnele lăsate.

e ok pentru toata lumea.

sa ai de la tine Andrei, nu de la altii. Si nu ma caina pe mine, ca stiu foarte bine ce fac. tu poti crede ce vrei, eu stiu la fel de bine ca tu gresesti, nu eu.

spun ca nu e nicio greseala. e altceva, dar ochii mici nu stiu sa vada.

dar nu stau eu sa-ti explic asta. cauta singur.

dar parca tot mai merge putina atentie pe alocuri, mici taieri, umblat la finete. asa pare cam brut.

ca ma mai apreciaza cineva. si ca in halul in care scriu mai sunt oameni care vad poezia.

ca s-o spun pe sleau, poemul e prost. si gata.

nu citesc superficial, dimpotriva, sunt fix pe text. tu spui ca a disparut, plus tot tu spui ca il scot proaspat vopsit (eu inteleg primenit, intocmai ca mortul), plus ca adaugi ca se ofera bautura, cozonac, bani, ca la pomana. mai simplu de atat nici ca se putea.

ma bucur ca-ti place ce scriu. e adevarat, eu incerc sa fiu altfgel, de aceea si acest protest constant al meu fata de ceea ce se scrie pe site-ul asta. dar ma bucur ca mai sunt oameni care ma apreciaza. vremea lui villon a trecut, ca si cea a lui tudor gheorghe. mai sunt nostalgici, mai sunt oameni in varsta care se bucura sau tineri care abia descopera, cum si eu la randul meu descopar chestii noi, care abia peste ani vor avea succes. ideea e ca adevarul poetic nu sta pe loc, evolueaza, poezia odata cu el si felul de a ne exprima, exterioriza difera de la generatie la generatie. si e normal sa negam ce a fost, ca sa ne putem face loc, sa ne putem impune. asta nu inseamna lipsa de respect pentru cei dinaintea mea, ci doar un mod elegant de a spune ca e vremea pentru ceva nou. si chiar daca uneori par duios in poezie, chiar daca alte ori e atroce, cine ma citeste stie ca ma joc foarte mult la tehnica, la modul de a compune. va mai astept!