Poezie
ultimul război cu copilăria
3 min lectură·
Mediu
în ziua în care m-au anunțat eram gata de-o beție
cu băieții. în ziua aia băieții au băut singuri
iar eu număram stîlpii de pe marginea căii ferate &
calculam viteza trenului cum m-ai învățat de mic.
trei ore, mi-au spus stîlpii de înaltă tensiune, trei ore
futute. dacă trenul ar fi mers de două ori mai repede
ar fi durat doar o oră & jumătate de la copilărie
la maturitate. o singură oră & jumătate
în care copilul devine bărbat.
bărbat devii cînd îți moare tatăl. prima dată te mint –
te iau mai pe ocolite, să te menajeze, să nu te șocheze.
dar tu știi, tu vezi de la bun început minciuna
din ochii lor. simți imediat că s-a întîmplat
nasoleală. îți simți copilăria în gît ca o vomă & verși,
verși ca un poet beat pe o foaie albă. iar
cînd te oprești ai ochii uscați, strălucitori ca vopseaua
metalizată de bmw. & ești dintr-o dată bărbat.
chiar dacă n-ai bmw.
în ziua în care îți pleacă iubita mai devii o dată bărbat.
sunt acum doi bărbați în tine, cel de la moartea tatălui,
lîngă cel părăsit de femeie. bărbații ăștia
pun o piatră pe inima ta. pe ea pun paharele & în pahare
tărie. beau. tu ai inima slabă, tăria doare ca dracu
doare ca dintele legat de clanță & smuls. doare
parcă toată copilăria îți iese pe gură, pe ochi, prin piept
prin podul palmelor cînd îl vezi gol, tandru & rece
întins pe lespedea rece de la morgă. cineva
te întreabă dacă e el.
atunci ai pentru prima dată curajul, tupeul & mîndria
de a răspunde răspicat: da. el e.
bărbații din tine ridică paharele cu tărie, ciocnesc iar
piatra grea apasă pe inima ta
puțin mai ușor. sau așa pare.
femeia îți reproșează că ai trecut de 40 de ani & încă nu
te comporți ca un bărbat adevărat. e momentul
în care devii pentru a treia oară bărbat. acum sunt
trei bărbați într-un trup, orfan, fără iubită & fără viitor.
în trupul acesta simți organele cum sfîrșesc fără cap
asemenea puilor de găină cînd dă iama dihorul.
cînd te apucă de deget mînuța aia mică, grăscioară & roză
mai devii odată bărbat. cînd femeia pleacă
împreună cu mînuța mică, grăscioară & roză
rămîi încă o dată bărbat. simți că nu-i nici un război
în lumea asta care să te facă mai bărbat ca acum.
numeri stîlpii de înaltă tensiune, de data asta
sunt doar doi. unu, doi. ai ajuns într-o clipă la destinație.
simți cum piatra se ridică de pe inima ta & ești
dintr-o dată bătrîn.
034.476
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 435
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 48
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “ultimul război cu copilăria.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14143137/ultimul-razboi-cu-copilariaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SGDistincție acordată
SGserban georgescu✓pentru că mă face să mă gândesc că ceea ce se întâmplă acum e nesemnificativ față de ce urmează ...
0
ȘPpoemul aceasta se vinde eternității...
Deși sub o mască de trivialitate,
textul evaporă emoție virgină...
Felicitări Maestre!
Deși sub o mască de trivialitate,
textul evaporă emoție virgină...
Felicitări Maestre!
0
LApărerile voastre și multumesc pentru semnele lăsate.
0