Poezie
jocul cu măști de sticlă
2 min lectură·
Mediu
încă de la sosire au început să ne pună măști pe față
măști îngrozitoare și oglinzi stricate
apoi am început să ne atingem măștile între noi
într-un carnaval grotesc pe care unii l-au numit
viața înainte de moarte
pentru că numai după moarte măștile cad și ne arată
cît de vinovați suntem
așadar spune-mi tu cum să te iubesc purtătoare de mască
spune-mi cum să te iubesc sau cum să te urăsc dacă
măștile noastre fac dragoste una cu alta în timp ce noi
stăm însingurați și îmbrățișați
ca două puncte ce delimitează un arc de cerc
și nu ne atingem
ne-au dat măștile încă de la venirea noastră și nu ne-au spus
că va veni ziua cînd unii dintre noi se vor scufunda
în scobiturile lor pînă la contopire
nu ne-au spus că dacă vrei să cobori masca pielea feței
se rupe odată cu ea și sufletul
îți iese pe gură de parcă ar fi legat de aburul respirației
cum să te iubesc fără mască fără suflet fără respirație
ca pe o bucată de carne în sînge
cum să-ți ating fața lipsită de mască dacă
în locul chipului se vede nefardată durerea și orice sărut
al nostru seamănă pînă la identificare cu doi canibali
săturîndu-se unul dint-altul
022.350
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 208
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “jocul cu măști de sticlă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14145228/jocul-cu-masti-de-sticlaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
pentru semn dar si pentru patrunderea in text. cine suntem era una dintre intrebarile esentiale ale filosofiei. pana raspundem la aceasta intrebare, putem spune ca suntem doar purtatori de masti.
0

O iubire „purtătoare de mască” și-a pierdut genuinul, autenticitatea și transparența.