Leonard Ancuta

dar nu dezbrăcat de haine, nici dezbrăcat de piele nici golit de interior, nici de gînduri sunt gol, nici ca împăratul, nici ca vidul sunt gol ca înaintea timpului, a spațiului și a iubirii cînd

construim o neliniște mare. cu întîmplările de peste zi, cu priviri căzute, din cuvinte pronunțate ca pentru noi o construim. trimitem module în spațiu care conțin toate lucrurile care nu ne

trebuie să citești aceste rînduri de două ori cum se zvîrcolește durerea în tine cum te contosionezi și întreg interiorul se încleștează pînă la rupere de aceea trebuie să citești fiecare lucru de

m-am hotărît să scriu un jurnal secret. în timpul nopții, pe întuneric, îmi luminează corpul din cînd în cînd și pe pereți rămîn pînzele păianjenilor împietrite ca și cum n-ai m-ai avea aer și ai

oare moartea vrea o viață cu tine poate mă-ta nu vrea să stai în casă cu un bețiv dacă ești bețiv că îți bea și băutura și viața, nu-ți mai ajunge dimineața dacă e prost, e că nu ai niciun

am atins planeta asta în urmă cu 50 de ani într-o zi uscată la început de decembrie cînd iarba de pe marginea șanțului încărunțise și mirosea a motorină arsă de la tractorul ce tomai

întreaga existență a fost gîndită ca un singur punct infinit de dens o singularitate și numai după ce acest punct a început să se extindă a făcut universul să fie oficial așa era teoria mai

sincer, așa vreau să trăiesc în lumea aceasta să-mi privesc iubita adormită în timp ce razele lunii ca o foarfecă îi îndepărtează părul de pe față și asemenea călăului lui sandburg să știu că

e 5 dimineața și aproape că-mi vine să-l plagiez pe brautigan spunînd că trupul meu se umple de gropi care te așteaptă asemenea paturilor din poveste numai una să alegi apoi pe cristos

deschid gura să îmi picure stelele pe limbă să te pot săruta cu lumina infinitului și e noapte cu lună plină așa că te sărut cu ea. ai avut gîndul dragostei noaste în tine și l-ai pipăi cu

lucrurile încep întotdeauna cu sfîrșitul așa cum m-am sfîrșit eu în 93 după bac încît simțeam că pletele îmi cresc din măsele și pentru că aveam alte planuri decît planul tatei am fugit la

toți avem un tatuaj care încă n-a ajuns la suprafață cum e chipul tău acum cînd visezi și care s-a făcut tatuaj pe chipul meu te privesc în timp ce dormi cum aș face transfuzie cu iubirea, mă

momentul în care simți metalele rare din corpul tău c-o iau razna. mintea se umple de alb, gîndurile orbesc & wolframul din sînge aprinde deodată carnea grea & radioactivă. cadminiul sporește

I îți miști arătătorul prin întuneric și te aștepți să izbucnească o flacără în vîrf. cu flacăra asta să pictezi războiul ori dragostea. apoi să îmi atingi buzele cu degetul cuvintele să

cu toții am vrea să fugim undeva să fim liberi și lipsiți de griji de parcă am sări cu coarda peste lună să fugim rîzînd ca un copil care îi arată mamei uite buba da să știi că n-am plîns putem

stau lîngă un copil de fir de iarbă și aștept să crească și am răbdare să crească mă pun curcubeu deasupra lui să îl protejez, să îl ajut îi vorbesc pe voci despre cum am fost bătut și am