Poezie
toți avem un tatuaj
2 min lectură·
Mediu
toți avem un tatuaj care încă n-a ajuns la suprafață
cum e chipul tău acum cînd visezi
și care s-a făcut tatuaj pe chipul meu
te privesc în timp ce dormi cum aș face transfuzie
cu iubirea, mă privesc în pahar, nu asta-i nemurirea
un tatuaj permanent ca o lovitură de pumn
te privesc cum dormi și mi se face mai mult ca o mie somn
o mie de ani în care să dorm, să te visez
o mie de ani din țîțe de lumină să te sorb
sunt primul pacient și ultimul, între mine și mine
e toată nebunia, azi cu pace rimează anarhia
pereții au belit pula cu capul meu
îmi fac un tatuaj și cu ei dacă nu se deschid mereu
nu stai la masă ca să dai cu pumnul în masă
cum nu iubești doar că iubirea există și ea și ai o acadea
toți avem un tatuaj pe care îl vezi cum îți crește pe piele
abia după ce ai iubit și ai suferit, e un tatuaj
mai tîrziu, după ce ai iubit, ai suferit
sunt papuaș în noua guinee, dar sunt papuaș
și-n iubirea mea
sunt canibal în priviri și-n dorință, tu dormi
ca o planetă imensă apăsînd pe inima mea
tatuată pe inima mea, tu mă violezi cu frumusețea și-n somn
ca o planetă imensă
nu mai pot uita
te iubesc, te urăsc
dar nu mai pot uita.
nu te mai pot uita.
041.162
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 240
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “toți avem un tatuaj.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14185069/toti-avem-un-tatuajComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVSVStanica Ilie Viorel✓acompaniat de o cobză
0
LAnu-i așa?
0
Ștotul se reduce la acest vers "sunt primul pacient și ultimul, între mine și mine e toată nebunia". Apoi mi-am adus aminte de Nelligan, de geniul lui, de minunatele lui poeme scrise intre 16-19 ani, dedicate marii lui iubiri, dedicate locurilor in care am trait si eu 11 ani... Nelligan nu a mai apucat să se bucure nici de iubire, nici de minunatele lui poeme. Nu, nu pentru ca ar fi murit. Ci pentru ca nu a mai stiut de el, socul provocat de imensa suferinta aruncandu-l pentru 42 de ani în azilul de nebuni... Analiza mea e comparativa, intre versurile lui Leo si experienta lui Nelligan, iar aici as veni cu argumentul:
Je plaque lentement les doigts de mes névroses,
Chargés des anneaux noirs de mes dégoûts mondains,
Sur le sombre clavier de la vie et des choses.
hai noroc si sanatate!
Je plaque lentement les doigts de mes névroses,
Chargés des anneaux noirs de mes dégoûts mondains,
Sur le sombre clavier de la vie et des choses.
hai noroc si sanatate!
0
LAtotul se reduce la experienta mea de azi noapte, in timp ce priveam o femeie dormind. si cred ca si varianta muzicala are ceva in plus de spus.
0