Leonard Ancuta

faci experimente într-un spațiu public in care te consideri superior si ataci parerile celor care își dau cu parerea. fara niciun respect ca iși pierd sau nu timpul cu tine. ce mai cauți aici daca de fapt parerile nu te interesează? daca ești aici îți asumi asta, la fel ca toata lumea de pe aici. mie personal chiar mi-a placut ce ai scris, nu pentru ca e experiment ci pentru ca are urme de autenticitate. pentru ca și eu am fost batut de tata și inteleg traumele tale. dar una e ce scrii, si de multe ori de chinui, alte ori îți iese, și alta e atitudinea ta de infatuat prost crescut care iti bati organul de parerile altora doar pentru ca ai tu un dinte crescut în cur si vrei sa-i muști pe alții de nas. ori ești, băiat, ori nu mai ești, cred că știi vorba asta.

poti sa iei de prost pe oricine vrei tu, dar nu pe mine. un simplu multumesc era suficient.

dar cred ca se potriveste mai bine.

în piața romană o fată plîngea

nu ştiu ce să-ţi spun draga mea.
soarele meu e mai bătrîn cu 20 de ani decît soarele tău,
& în răstimpul ăsta n-am învăţat încă
ce-i dragostea, cum se foloseşte, cum se întreţine
ce mănîncă, ce faci cu ea după ce moare.

dacă e adevărat că noi oamenii după moarte
mergem în rai, n-ar fi drept oare ca & dragostele noastre
în raiul dragostei să urce?
acolo sunt dragostea mea
pentru căţeluşa galbenă, laika, cea pentru domnule motan
ce-am simţit eu cînd citeam chiriţele
în timp ce-l îngropau pe tataia mărin
& iubirea mea de la cinci ani cînd voiam să mă însor –
& cea de acum
o să ajungă acolo –
pentru că aşa-i în firea lucrurilor
se nasc, iubesc & mor.

plîngi acum. peste 20 de ani
soarele tău o să aibă vîrsta soarelui meu
de acum & vei mai vrea să plîngi dar nu poți plînge
de două ori în același loc.

peste 20 de ani plînsul tău o să fie soarele
meu de acum, coborînd spre orizont, luciul lui
în apa tîrzie a dîmboviţei o să fie lung, alb din ce în ce
mai transparent. dragostea mea
de două ori mai bătrînă ca azi o să fie isterică &
enervantă ca o amendă de circulaţie
pe care ai plătit-o dar n-ai dovada & nemernicii
vor s-o plăteşti din nou. & nu poți
plăti de două ori aceeași greșeală.

dacă te-aș vedea peste 20 de ani plîngînd în romană
dragostea mea o să amuşine dragostea ta
atît timp cît prostata m-ar lăsa să te adulmec.

îmi imaginez o întîlnire
între cîinii ce însoțesc doi nevăzători: îi opresc
o clipă din drum ca să se miroasă
ei trec mai departe fără să spună nimic
ei știu că în raiul dragostei iubirile noastre ajung
bătrîne neputincioase & oarbe
abia dacă ne mai recunosc.

atenta si prezenta. mulțumesc!

si mulțumesc de semn. am vazut si ca ai comentat sub textul cu heraclit, nu prea stiu ce sa zic, ori suntem poeti, ori nu mai suntem. nosce te ipsum.

sa fiu fluture as vrea - mama, dar de ce nu vrei să fii altceva, libelula, calugarita, gargarita, omida, furnica, paianjen, dintre toate doar fluture, ca simbolistica lui, adica dintr-o data totul devine chicios, nu nu spun cu rautate, acolo unde am de apreciat apreciez, dar să moară franța, ca așa e vorba, și n-o știați, ca să scrii poezie mai întai trebuie să înveți să te placi pe tine. și pentru asta e nevoie să-i placi si pe ceilalti si să înveți să nu fii ca ei.

și aici vorbesc sa priceapa si autorul, si cel care a instelutat acest text de liceean. nu te naști poet și nici nu ajunji peste noapte, e nevoie de ani, zeci de ani de munca. sorry tego, doua carti aparute nu te fac poet, inca mai ai multe de spus dar si mai multe de invatat.

aproape tot, sunt bine descrise starile se simte aproape chiar atinge emotia, unde carcotesc sunt ultimile doua linii de la final unde nu inteleg, prima e despre o ea, a doua despre un el si nu se leaga, dar altfel, da, ai un poem puternic, cred ca cel mai bun al tau.

de altfel pare scris pentru mine, am trecut prin asta și marturie stau zeci de poeme ale mele. care cumba ar putea sta ca argument pentru stea,

sa fie de bine, ne citim!

ca dureaza o infinitate jumate sa explic, ma bucur ca ai citit scenariul meu, dar cred ca undeva e o eroare, n-ai inteles. ca serialul, better call saul. soul, me.

dar si serios in acelasi timp. tu esti la alba eu la neagra. o vorba strica sau nu, alegerea e a ta. si nu e o vorba d-aia, ca sunt aici in vazul tuturor, numai sa nu scriu atata.

de citit nu e niciodata suficient. dar e nevoie, mai ales selectiv. maestrul meu a fost ioan es pop, defunct nu de mult. a luat asa niste varti din faft, vreo 10 si mi le -a pus in brate, era mariana marin, si mai era una moarta intre, dar erau toti vii. uite asa se scrie acum, imi spunea, si nu stii tu, dar aici pe site au fost toti vii din tara asta, in fine, cine nu citeste nu primeste nici ciocolata nici bomboane.

0757 409 401, suna ma

te iubesc mult, dar jules verne a stiut africa doar din carti

izbitura asta.

si frumos si manieristsi pare ca pe undeva nu iesi din tine, desi fortezi aceasta iesire, ramai tributara stilului. se vede ca ai experienta cu scrisul, am citit ceva poezii de la tine si ai talent mult, dar fa un efort sa nu mai tu. macar o data, lasa-te sedusa de altceva sa vezi cum e.

vezi mai sus, e o poezie, nu un loc de dat cu capul.

ma faci sa ma ia rasul la gura. nici tu n-ai sunat, ai comentat aici. si ca sa dau drumul la hartie, nici n-ai inteles.

limitele interpretarii a lui eco incepe cu o pilda a sclavului care trimis cu niste smochine si o scrisoare, mancand smochinele pe drum, conform scrisorii e facut mincinos si spune ca hartia e mincinoasa.atat am avut de spus, Albert, nu mai accept alte rautati din partea ta ca o sa fiu hartia care spune adevarul.

de la viața, dacă nu aștepți nimic, ai totul. eu nu te asigur ca nu am companie de asigurari, dar pot spune ca pentru sufletul tau umplu bazinul cu lacrimi.