Poezie
noi, oamenii
1 min lectură·
Mediu
spunem mereu că suntem în căutarea iubirii
fără să ne dăm seama că
a căuta ceva în afara noastră înseamnă
a căuta ceva ce n-avem
în noi,
oamenii, suntem o poveste în continuă mișcare
și nu înțelegem dacă povestea e în lăuntru
sau în afara noastră și credem că pulsul
e doar în noi,
oamenii, fără să-l auzim în afara noastră
ca o muzică a ciocnirilor, a tuturor pulsurilor
intrate în contact
cu noi,
oamenii, mereu pe un drum al cărui capăt
nevăzut se termină într-un munte,
un munte pe care îl urcăm pas cu pas și
cînd îi cucerim vîrful
ne cucerim pe noi,
oamenii, atît de egoiști, nici măcar nu
ne iubim pe noi înșine, am uitat
să murim zilnic, puțin,
pentru noi,
oamenii, dar murim curajoși
pentru alții, noi
oamenii,
am uitat să ridicăm un deget în aer
să atingem cerul, am uitat
să lipim urechea de pămînt să ascultăm
pașii care se apropie, pașii care se îndepărtează
pașii noștri într-o poveste în care noi,
oamenii, nu am înțeles umanitatea
asemenea moleculelor dintr-un pahar cu vin
una lîngă alta, strîns legate și așa
vinul, sticla paharului, beția și noi,
oamenii.
092.839
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 193
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “noi, oamenii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14180200/noi-oameniiComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LAma bucur că ai remarcat acest text, multumesc pentru cuvintele frumoase!
0
TDDistincție acordată
"oamenii, atît de egoiști, nici măcar nu
ne iubim pe noi înșine, am uitat
să murim zilnic, puțin,
pentru noi,"
un text absolut!
sincere aprecieri!
luminez
0
LATeodor, pentru apreciere si lumina!
0
FPdragă Leonard cu siguranță în noi oamenii se află iubirea, puterea creatoare, încrederea în forțele proprii, în noi se află înmagazinat tot ceea ce universul și Mama Natură ne-au oferit ca zestre la naștere. trebuie doar să ne scufundăm în sinele nostru superior să le descoperim dar mai ales să ne descoperim pe noi.sunt impresionată de maturitatea ta lirică, de talentul tău. sincere felicitări.
0
LAfrumoase și înălțătoare cuvintele tale, mă bucur de ele, mulțumesc. mai treci pe aici!
0
CSDistincție acordată
Pentru uitare, completă, las și eu un semn... Te ia pe sus acest text, cu puterea lui de val continuu. Nici nu ajungi la jumătate și atingi cerul. Felicitări, mai ales pentru aroma finalului.
0
LAsa fie de bine, ne citim!
0
MAProfunzime. Abilitatea de a îmbina imagini poetice cu reflecții existențiale. Poemul merită apreciat. Îmi place modul în care a fost explorată ideea căutării iubirii, subliniind că aceasta nu poate fi găsită în afara noastră dacă nu o purtăm deja în interior. Mi-a plăcut metafora muntelui și structura repetitivă a versurilor ("oamenii") - creează un ritm aproape hipnotic, subliniind ideea umanității comune. Ce nu înțeleg prea bine este distincția dintre individualitate și colectivitate în contextul umanității. Sau poate nu știu eu să jonglez prea bine cu acest subiect. Parcă se suprapun fără a oferi o rezoluție clară. Aș adăuga și o notă de catharsis la final pentru întregirea mesajului. O experiență bogată și memorabilă, cu straturi de semnificație care îmbogățesc experiența lecturii. Plus.
0
“oamenii, mereu pe un drum al cărui capăt
nevăzut se termină într-un munte,
un munte pe care îl urcăm pas cu pas și
cînd îi cucerim vîrful
ne cucerim pe noi”
“am uitat să ridicăm un deget în aer
să atingem cerul, am uitat
să lipim urechea de pămînt să ascultăm
pașii care se apropie, pașii care se îndepărtează
pașii noștri într-o poveste“.