Poezie
M-ai iubit prea ușor
1 min lectură·
Mediu
Așa de ușor iubești,
Că nu sunt sigură dacă-i iubire,
Îți sar nasturii cămășii
Ca sânul meu ce saltă-n umbră pe perete.
Ești un munte ce se-chină-n cer la Dumnezeu
Și cu barba de călugăr mi-adori trecutul, traumele
Sfintele taine din întunecimea ei se încolăcesc
Cu întunericul meu dintre coapse.
Așa de ușor iubești,
Ca bomboanele primite rest în loc de mărunțiș,
Că mi-e și frică
Să nu fie intens și scurt
Un big bang de foc care îngheață întâmplător.
Apoi parcă văd,
Te pleci în tristețea ta, a unui clovn de ocazie,
Precum un copil singur la părinți ce și-a învățat lecția
Și te întrebi daca iubirea e făcută pentru tine,
Menită să producă erupții solare.
În jurnale scriai că toate sunt stele căzătoare
Până și iubirea învățată de la femei rănite.
Așa de ușor iubești,
Când ești greu de iubit
Adorația ta e născută din teama de mâine,
Dintr-un orgoliu obraznic și vârtos
Ca brațele viței-de-vii.
Tu iubești cu frica,
Cu pofta,
Cu teama de sine.
Ai săruta orice,
Numai nu viața,
Că are parfum de tămâie
Și flori ofilite.
011.024
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Zburlea Ariana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 182
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Zburlea Ariana. “M-ai iubit prea ușor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zburlea-ariana/poezie/14181827/m-ai-iubit-prea-usorComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
în piața romană o fată plîngea
nu ştiu ce să-ţi spun draga mea.
soarele meu e mai bătrîn cu 20 de ani decît soarele tău,
& în răstimpul ăsta n-am învăţat încă
ce-i dragostea, cum se foloseşte, cum se întreţine
ce mănîncă, ce faci cu ea după ce moare.
dacă e adevărat că noi oamenii după moarte
mergem în rai, n-ar fi drept oare ca & dragostele noastre
în raiul dragostei să urce?
acolo sunt dragostea mea
pentru căţeluşa galbenă, laika, cea pentru domnule motan
ce-am simţit eu cînd citeam chiriţele
în timp ce-l îngropau pe tataia mărin
& iubirea mea de la cinci ani cînd voiam să mă însor –
& cea de acum
o să ajungă acolo –
pentru că aşa-i în firea lucrurilor
se nasc, iubesc & mor.
plîngi acum. peste 20 de ani
soarele tău o să aibă vîrsta soarelui meu
de acum & vei mai vrea să plîngi dar nu poți plînge
de două ori în același loc.
peste 20 de ani plînsul tău o să fie soarele
meu de acum, coborînd spre orizont, luciul lui
în apa tîrzie a dîmboviţei o să fie lung, alb din ce în ce
mai transparent. dragostea mea
de două ori mai bătrînă ca azi o să fie isterică &
enervantă ca o amendă de circulaţie
pe care ai plătit-o dar n-ai dovada & nemernicii
vor s-o plăteşti din nou. & nu poți
plăti de două ori aceeași greșeală.
dacă te-aș vedea peste 20 de ani plîngînd în romană
dragostea mea o să amuşine dragostea ta
atît timp cît prostata m-ar lăsa să te adulmec.
îmi imaginez o întîlnire
între cîinii ce însoțesc doi nevăzători: îi opresc
o clipă din drum ca să se miroasă
ei trec mai departe fără să spună nimic
ei știu că în raiul dragostei iubirile noastre ajung
bătrîne neputincioase & oarbe
abia dacă ne mai recunosc.