Leonard Ancuta

am citit ambele poeme. mie mi se par pline de pretiozitati. vocea poetica o simt ca neautentica, prinsa in verbiaj, malaxand doar formule poetice deja consacrate. adica nimic nou sub soare, nimic nou in umbra.

nu-mi plac primul si ultimul vers, se poate si fara ele. in rest se leaga bine, dar parca prima strofa e cu adevarat tare. cred ca se putea restringe putin, macar 2-3 versuri - arma indestructibila, baobabul, dans al traznetului.

e ceva aici, cateva imagini mi-au placut. ma asteptam la un final mai fortos, ceva care sa ma izbeasca, dar asa cu tacerea aia mi se pare destul de las.
oricum, nu m-am impotmolit ca in alte tecste.

cu rima nu ma prea impac, dai hai, treaca mearga. modern sau postmodern, ea se accepta.
nu ma impac cu inconsistenta logica - incepand de la titlu si pana la final, poemul e lipsit de fir logic. adica are ca premisa o aberatie care strica tot edificiul. mai sunt abordari hilare, epitete sugubete, gen picura ploi marunt rumegator, dar ce ma sperie mai mult, e afirmatia din ultimul vers. ce vrea sa insemne?

asta face parte din categoria \"ce-i asta?\"
adica vrea sa semene cu o poezie dar nu e. din mai multe motive, dar primul e ca-i mai plata decat apa plata. fiindca nu are nici simt poetic, nici imagine, nici conceptie, nici nu transmite, nu erupe, nu acumuleaza. pur si simplu e o cazna prin care poetul ar vrea sa transmita ceva dar nu are mijloacele necesare, ca un copil care nu stie sa vorbeasca.

tecstul acesta inseamna mult pentru mine, e ca un fel de autodafe. multumesc ca ai rezonat aici.

multumesc pentru aceasta viziune a ta pe marginea tecstului meu, ma bucur ca ai apreciat si interpretat aproape de scopul meu si te astept cu drag la urmatorul poem.

pentru apreciere, stiu ca titlul socheaza, insa in momentul in care se regaseste in tecst acolo se acumuleaza toata tensiunea, de-aia consider ca-i bine ales. si ma bucur ca ai instela un astfel de tecst, pt mine e suficient ca l-ai simtit.

ca e o initiativa buna, insa poate ar trebui facuta cu putin mai mult efort. si ma refer la faptul ca se acorda procente pentru publicare. pe de alta parte, distributia si tirajele sunt cam anemice.
de ex, am trimis un manuscris la Brumar si mi-a fost acceptat, iar costurile pentru un tiraj de 500 buc ajungeau la mine la 30 mil lei vechi, ceea ce nu mi se pare chiar mult. nu stiu daca si editura contribuie la realizarea tirajului. in orice caz, eu tot nu-i am. asa ca la o adica ar fi de preferat un sprijin cat se poate de real si integral pentru autorii lipsiti totalmente de mijloace financiare, cum ar fi in cazul meu, dar cu siguranta si al altora.

mi se pare mai indraznet, mai inchegat acum. zdreanta de viata inca parca suna cumva in ureche, dar restul e ok.

Dragos, cred ca ar trebui sa extinzi putin resursele de cercetare de la nivelul a doua situri si o revista, la mult mai mult. Daca intri in libraria de la Muzeul Literaturii (desi cred ca-i intrat) te lovesti de zeci, sute de reviste literare, diferite nume in care sunt atatia autori care publica. apoi si siturile literare sunt mai multe decat doua, si oriunde exista o grupare exista discutii, exista nuclee de creatie (poate cu mult mai valoroase, sau daca nu, cu siguranta mai exigente si mai creative) in ideea de a propune noi drumuri, de a depasi starea actuala si a aduce ceva noi in intr-o directie literara. spun si de Fabrica de Literatura, si de Club Literar, si de nou aparutul BoomLit si de multe altele, sute de bloguri - mici comunitati de cativa autori - cum e InfraReal, apartinand unui autor de pe Agonia. Pe de alta parte sunt zeci de autori de valoare pe care numai eu i-am cunoscut fizic sau prin scrierile lor in ultimii ani, si-mi pare rau ca nu te referi decat la cativa (vreo doi chiar i-as contesta, nemeritand onoarea facuta, pt ca scriu slab, si m-as include si pe mine pentru ca-s autorul acestui comm). pe de alta parte ti-as sugera sa fii mai atent la generatia de tineri scriitori care imbina poezia cu noile mijloace oferite de tehnica - videopoemele, audiopoemele sau alte aparitii in gen. in plus sunt cativa autori si teoreticieni tineri, gen Razvan Tzupa, care teoretizeaza de ceva timp generatiile actuale si-ar merita sa vezi si alte pareri. in orice caz, efortul tau e de apreciat si merita incurajat, dar numai daca pe langa parerile proprii le poti aduna colectiviza si pe ale altora, astfel incat sa fie un efort indreptatit si relevant.

mare dreptate are Adriana cand spunea ca mai bine nu citea. Rar imi plac jurnalele de calatorie, dar aici ma simt nitel mai confortabil, si pt ca sunt date atatea si atatea detalii si totul devine ca parte din calatoria pe care deja o fac cu gandul, si pentru ca fiecare calatorie isi are un scop, si aici pare parca mai presus decat acela de a merge sa bei o bere pe plaja. cumva ma intreb daca scopul in sine a fost numai calatoria sau, si cred ca am dreptate, calataria si tot ce decurge din ea, amintirile, senzatiile, aventura si nu in ultimul rand, adunarea acestora in acest jurnal care mi se pare excelent realizat. cred ca e pacat sa nu-l citeasca mai multa lume, sunt atatea in el care lumineaza si eventual ofera daca nu poti, iar daca poti apoi aci e o experienta din care poti trage foloase. (eu de ex nu stianm de drumul pe dig dintre Balchik si Albena, dar cate altele nu stiam...).

egoismul de cititor nu e tot una cu cel de autor. cand scriu, da, imi doresc ca cei care ma citesc sa caute acolo unde bat eu, insa ca cititor, aproape intotdeauna primesc de la tecst ce-mi ofera nu neaparat ce-a vrut autorul.

prea rupt in context contrastul dintre motorul de viteza si ghepardul linistit si satul. in rest ok, mai ales incipitul.

e ceva in strofa 1, dar spus anevoios cu inconvoaie si cu bocet. poate mergeau cuvinte mai indraznete. iar restul sta sub aceasta lipsa de indrazneala.

aceeasi tema, alte cuvinte. mult mai putin reusita ca anterioara.

aci imi place sinceritatea, la o adica e un lucru extrem de important pt un autor. plus aerul de poveste spusa prietenilor, desi aci am impresia ca autorul isi povesteste lui, ca sa rezulte melancolia.
pe de alta parte, ca cititor care il stie pe emi, mi-as fi dorit putin mai mult.

e o poezie frumoasa, cu expresii melancolice si atmosfera bogata, cu limbaj cursiv. evoca o vreme, invita aduceri aminte, dar pe de alta parte sunt atatea si atatea de felul acesta, incat se pierde intre ele ca o cireasa in cos.

e un tecst dragutzel, coerent, fara chestii sofisticate dar in care se simte nevoia de ceva tare. oare alzheimerul iubirii e suficient?
pe de alta parte in cumintenia lui e frumos ca o mica statueta. de gustibus...

un poem extrem de liric si plin de imagini frumoase, un poem pe care il simt din plin, in ciuda catorva mici defecte pe care nu le mai exprim, pt ca sunt subiectiv.