Poezie
cocaina zilei scurse
1 min lectură·
Mediu
n-am mai plecat din mine de un timp
umblu între ușă și mansardă
pe urmele șoarecilor
sângele s-a îndrăgostit de conturul inimii în întuneric și orbecăie
m-ai surprins plimbându-mi palmele deasupra sânilor toamnei
dar tu tot nu mă crezi
deși îți tot repet că murisem cu o zi înainte de friguri
ferestrele-s murdare de privire
043.800
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- silviu viorel păcală
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 55
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
silviu viorel păcală. “cocaina zilei scurse.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-viorel-pacala/poezie/13952980/cocaina-zilei-scurseComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AGe interesant ce poate trezi toamna în fiecare din noi... Aici am remarcat starea de singurătate, de confuzie și, de ce nu, depresie... Chiar dacă ei, sânii toamnei, cheamă la plimbări delicate cu palma, cu trupul, starea rămâne aceeași, una încărcată, plină... Un text concentrat, sugestiv, citit cu plăcere,
alex
alex
0
LAas elimina sau rescrie complet prima strofa. foarte fain versul cu sinii toamnei.
0
SPîncepusem să mă îndoiesc de aspectul cantitativ al tristeții. Acum m-am liniștit și voi vedeți la fel. Cu stimă!
0
așa se vede toamna... bine
e clar
chiar dacă fiecare strofă-i ipotetică
mi-e teamă să rumeg
aș pierde rândul!