Ploua

să zbor pe-un nor,
ploaia să îmi ude trupul,
sa simt(ating)... stelele.;
o parere in care va prezint cum vad, simt desi nici acu\' parca nu e tot, dar stiti ca o poezie ca si orice inseamna arta, reprezinta o stare, emotie, sensibilitate etc., iar parerile celorlalti nu pot fi decat subiective, place sau nu, simte sau nu, vede sau nu, mie mi-a placut si-mi va placea ploaia, de aceea am fost atras de titlu si apoi de comentariu, sper ca nu v-am suparat prea tare, o seara de vis si inspiratie, Marius Iulian

asta face parte din categoria \"ce-i asta?\"
adica vrea sa semene cu o poezie dar nu e. din mai multe motive, dar primul e ca-i mai plata decat apa plata. fiindca nu are nici simt poetic, nici imagine, nici conceptie, nici nu transmite, nu erupe, nu acumuleaza. pur si simplu e o cazna prin care poetul ar vrea sa transmita ceva dar nu are mijloacele necesare, ca un copil care nu stie sa vorbeasca.

Orice creatie, ca e poezie sau pictura, caricatura sau sculptura, poate fi placuta sau nu de ceilalti, insa pentru autor ea reprezinta fara indoiala o stare de spirit, un sentiment, o traire pe care cu siguranta nu o va uita... Pentru mine, aceasta schitare de poezie este prima incercare, facuta acum 25 de ani, adica la varsta de 15 ani, cand intr-adevar ma cazneam sa-mi exprim snumite trairi... Ieri am scris-o din amintiri, insa azi, cautand prin manuscrisele vechi, am regasit varianta initiala (evident, la fel de neinspirata):
ZBOR
Afara ploua si sufletu-mi usor
Ar vrea sa simta-n jur Neantul...
Iar eu as vrea sa zbor
Si ploaia sa imi ude trupul,
S-ajung apoi pe-un nor,
Cu mana-mi uda, s-ating Luceafarul...

Multumesc pentru comentarii!!! Daniela Trifan.
Multumesc pentru comentarii!