sailor’s game

la tușesc sec, la galben-amar, pe măsura palmelor iubitei, de fapt la tot grupajul:
\"o scrisoare lipită cu salivă poate fi un sărut destul de convingător
o floare presată într-o carte cu file galben-amar
o bucată de măduvă pe care să o sugă când li se tocesc dinții\"
și nu aș mai fi pus ultimul vers.
evacuator parțial, declarativ parțial, descriptiv parțial, introspecționist discursul, încărcătură de imagini și stări, dar per ansamblu se asamblează bine. cu amedări cu tot. să vedem ochiul public ce respinge, ce nu.

Ela

m-am preumblat printre texte mai vechi de-ale tale, texte care mi-au impus să îți rețin numele: \"kiling rasputin\", de exemplu; sau, uite, versul acesta: \"te poți muta spre axul drumului cineva te va duce mai departe nu ai de ce să regreți camioanele sunt frumoase\" mi-a amintit de \"Gobi\"...; încă nu mi-e foarte clar ce vreau să spun cu asta; de aceea iartă-mă că, în loc de a construi o argumentare, de a avea un discurs deductiv, mă reped să dau satisfacție intuiției; dar simt că acum pot spune asta: aici nu ești tu; ultimele texte sunt din ce în ce mai aglomerate, poate \"mai moderne\" la nivelul construcției și al limbajului, dar impersonale și comune; ceea ce înainte era sclipire poetică, aici e găselniță - inteligentă, nimic de zis, dar simplu joc mental.

\"o scrisoare lipită cu salivă poate fi un sărut destul de convingător\"; ideea e: al cui obraz se vinde? și pentru câți arginți? merită \"rândul lumii\" o astfel de vânzare? dacă aceste cuvinte mâhni-vor sufletul tău, iartă pe unul care în loc să doarmă, a găsit de cuviință să vorbească numelui Leonard Ancuța.


de fiecare dată alături poeziei tale,
Vasile Munteanu

iti respect in totalitate opinia, dar nu pot fi deloc de acord cu ea. chiar e un tecst venit de acolo, din eul meu primordial. e un tecst pe care cineva mai devreme l-a considerat decisiv pt mine si evolutia mea, e unul atemporal si care are in sine ceva din maretia cristoforcolumbiana, imi cer iertare ca nu spun cine, si de asemenea imi cer scuze ca ma folosesc de argumentele altcuiva in loc de a-mi expune propria parere. dar trebuie sa marturisesc, acum, pe moment, sunt sleit, am dat tot, am ars si sfarait stingandu-ma ca fitilul lumanarii in propria ceara topita. tot de ce te pot asigura e ca sunt eu aici, intrebator si cautator de raspunsuri.
cu toata stima si bucuros de trecere,
Leo

no, tot amendez ce am scris mai sus, în pofida vocii celei de care pomenești în răsp pt Vasile, și mai dau o amendă pt nonrăspuns. doar nu te supărași pt amendare?
chiar vorbesc serios cu acele versuri (uite, la unul chiar a reacționat aidoma și Vasile), pesemne că nu contează opiniunea mea modestă, dar poate se va sedimenta ceva din ce grăiesc. eu zic că ești tu acesta aici, în acets text, dar cu o versiune modificabilă și modificată față de altele anterioare, deși pe alocuri sunt asemănări cu. dar, vedem, eu chiar îs curioasă unde merge corabia asta a scriiturii tale. parol. :) adică e cu miză.

Ela

milioane de scuze ca nu dadui inainte raspuns la amenda, chiar aveam de gand dar parca m-a furat comentariul lui Vasile. Sper ca vei trece cu vederea aceasta impolitete si iti multumesc pentru apreciere. Sunt convins ca anumite versuri aici starni-vor anume pareri, dar intaresc pe aceasta cale convingerea ca nu e o vanzare de haine aici, o poleiala menita sa ia ochii, ci e doar umila mea intrebare: eu cine sunt?

nu de impolitețe mă împiedicasem eu, că prefer sinceritatea, ci am dorit să înțeleg că ai perceput ceea ce am scris exact cum am scris. în pofida amenzii. drumul către tine cel care devine, ca autor, e bun. sau cel puțin așa se vede dinspre partea mea. greu, dar bun. ca orice e greu. atenție la baterea curenților, literari, desiguri. și la complicații sau la încărcături. dar nu mă grăbesc să afirm mai mult, fiindcă cel care se scrie pe sine nu e niciodată așa de încremenit într-un loc/stil/tipar/marcă etc.
am vrut să zic toate acestea de mai sus tocmai fiindcă de ceva vreme citesc serios ceea ce scrii, am reluat textele tale de la primele postări și până acuma, am cumva perspectiva și retrospectiva, și de aceea. acum, mă retrag în cochilie, mai scot eu antenuțele când mai este sensul să spun una alta.
\'țam de răspuns, anulăm amenda doi, fiindcă nu o fost cu supărare amenda unu și a fost bine înțeles sensul.

Ela

ma onoreaza mult atentia, perspectiva si retrospectiva. am sa tin cont de sfaturi fiindca stiu ca-s spuse din suflet si astept antenutele tale, sa speram ca voi merita asta, cat mai curand!

posibil că am înotat atât de mult (în largul textelor), încât tocmai la mal mi s-a părut apa mai adâncă... :).

nu trebuie sa ne fie teama de apele adanci atat timp cat stim a inota. imi aduc aminte cand eram un novice aici cum m-ai incurajat si mi-a prins tare bine. daca acum s-a adancit albia, considera ca si tu ai dat o mana de ajutor.

e mai echilibrat între cele două puncte, nu le-aș spune chiar extreme, deși voi accentua aspectul lor nu până la capăt ochei, între care pendulezi prin texte. anume o stufoșenie viril-teribilistă din textele ample, unde e prezent un demonstrativ nu știu cât asumat (al capacității de construcție, al inteligenței și posibilității de metaforizare în sens de trecere dincolo, chiar de poetizare), repectiv reducerea la versuri foarte puține și riscant simple.
fiind astfel, iese și o construcție mai pe picioarele ei și nu pe picioarele unui performance de dragul performance-ului.
acestea fiind spuse intuitiv și fără raportare la criterii juste sau imuabile sau, ferească cine ne-o feri, Criterii, ci spuse bref, deși nu exclusiv intuitiv, mai zic așa: pe mine ca lector nu mă interesează dacă a fost travaliu în spatele unui text sau vreun efort alchimic, dacă vine din terapie cu sinele sau din elan demiurgic sau altele asemenea. deci importă să nu văd tot ceea ce am scris în prima frază. abia atunci textul acaparează.
deci mă interesează, și asta am mai zis-o și nu știu, iarăși, dacă e vreun criteriu de luat în seamă, ca textul să fie un spațiu cu timpul său și alte coordonate, de formă și mesaj, care să nu-mi permită să văd, prin multiple recitiri, intențiile din spatele lui sau imaginea omului din spatele lui, aplecat cu o anume motivație egoistă pe care încearcă să o redea.
adică să îmi transmită, la niveluri diferite, printr-o voce a lui, un mesaj estetic în primul rând, distinct de personalitatea autorului. și nu e paradoxal, căci stilul nu se reduce la personalitate și nici la formă, cred.
acesta îmi spune, ca să nu mă mai lungesc, că aici nu e un act narcisiac prin raportare la autor, deși e o auto-portretizare, ci un act narcisiac prin raportare la nevoia estetică de a zice \"uite cum e lumea, uite cum realmente anumite resorturi ale ei, taine sau netaine, pot fi avansate și ție, lectorule\".
și e mai bine așa, mai onest față de text, în primul rând.
sper că nu am diluat sau circularizat excesiv prin ce am tastat.

din textul destul de generos ca intindere retin doar doua idei,din primul vers si cea cu axul drumului. in rest, aglomeratie pe autostradata,blocaje, m-am pierdut printre multe clisee, le stii tu, nu le mai redau.
mcm

madalina, e prima data cand te \"lungesti\" sub un tecst al meu, ma bucura tare rabdarea ta, in fapt aceste analize imi sunt cele mai folositoare. Sunt convins ca nu exista poezie perfecta, ca orice tecst poate fi modificat. acest tecst vrea sa transmita nu sa faca teorie literara. si ma bucur ca ai vazut aceasta nevoie de comunicare, fie ea narciasiaca sau nu.

carmen, ma bucur ca te-ai trezit cu fundu\' in sus si faci pe rautacioasa, dar pe mine doar ma inveseleste. o zi frumoasa!

mi-am spus parerea, daca sinceritatea mea nu-ti convine e alta poveste. daca vrei numai lauri precum cezar sa ti se puna pe frunte dar realiatea sa fie alta poti lasa o obsetvatie in subsolul paginii de genul\" accept doar comentarii pozitive\"
o zi buna si tie
mcm

nu vreau nicicum laude. stiu ca poezia e perfectibila, stiu ca sunt lucruri unde ar trebui sa mai starui. cand vreau sa aflu parerea cuiva, mi-ar placea sa aflu unde anume si ce anume deranjeaza, sau ar merge perfectionat.
comentarii cliseu de tipu\' imi place aia si aia, e un tecst aglomerat sunt multe clisee nu ma ajuta cu nimic. apreciez sinceritatea dar nu vreau neaparat sa te cred pe cuvant.

\"e doar umila mea intrebare: eu cine sunt?\" Stii cum e? Precum Corabia lui Tezeu despre care vorbeste Plutarh in Vieti paralele (si numele cartii se potriveste cu intrebarea aparuta intre raspunsurile la comentarii).

„Iar corabia in care a plutit si s-a intors cu bine Theseus cu tinerii, care avea treizici de vasle, atenienii au pastrat-o pana in vremea lui Demetrios din Phaleron, indepartand bucatile de barne vechi si inlocuindu-le cu altele puternice si incheindu-le in asa fel incat aceasta corabie a fost si pentru filosofi o pilda de cuvant indoielnic, de vreme ce unii spuneau ca este aceeasi corabie, iar altii sustineau ca nu s-a mai putut pastra aceasi corabie care fusese la inceput”

Despre poem iti zic: baga mare ca esti tare. Evident ca intre personajele care-ti coloreaza momente si perioade din viata este greu sa alegi unul care sa semene pe toata durata cu tine. Ai vazut ce inflexiune ai facut pe banda rasucita cand ai vorbit despre autorul care te crease pe tine. Cam pe acolo as zice ca-i raspunsul la intrebare.

mi-a placut mult commul tau, ai mare dreptate cu transformarile, nici ca puteai gasi un citat mai graitor care sa se potriveasca aici. si sunt si mai surprins ca dadusi aici si de rasucirile mele din cele doua proze recent postate, si o sa ma gandesc atent unde duc raspunsurile la intrebari.
Multumesc mult,
Cu stima,

Leo

bătrânetrăgător, io cre\' că ai apucat-o pe drumul cel bun.am citit și textele cu liou-liou.făra a fi vreo autoritate în materie de literatură, îndrăznesc să afirm că te prinde schimbarea asta de \"macaz\".în acest sailor\'s game găsesc un Leonard Ancuta oleacă mai \"decantat\" parcă...diferit, dar în esență același.
cam atât am avut de spus, mi-am luat tălpășița,
mai trecem și altedăți pe la mata\'

cu prietenie,
mă înclin.

ma inclin si eu in fata parerii matale, multumesc fain pentru intreita citire, nu m-am schimbat catusi de putin, poate m-am mutat mai spre axul drumului pentru o perspectiva (mai) obiectiva. te mai astept. Liou.

iacă-tă
asta mi-a plăcut și ea.
eu le citesc invers, sau cum și cînd apuc.
parcă nu merge &, mai ales la început de versuri.
mi-a plăcut imaginea cu arborele și inima universului.
un pic de teribilism, da\' din păcate dispare cu vârsta.
la mai auzite
Mona