Poezie
șarpantă
1 min lectură·
Mediu
vreau să cred şi eu că încă se mai poate trăi
iar lumea e un loc încă frumos.
că există afrodisiace pentru linişte şi împăcare,
că în aerul toxic există arome ce ne anesteziază
durerile, ne îmbată.
vreau să cred că mai există oameni vii, care te trezesc la viaţă
cu un sărut, oameni întregi, nu jumătăţi, nu cîrpiţi.
vreau să cred în întîlniri miraculoase
ce alină spaimele apocaliptice,
vreau să cred că dragostea mai valorează ceva
în lumea asta şi cu ea poţi măcar muri
împăcat că totul a fost frumos.
vreau să cred că mai există o viaţă
pe care o pot trăi, o pot trăi bine
o pot trăi frumos,
o pot trăi încă –
aşa cum sunt, un mort cu şarpanta făcută fărîme,
un om cu o iubire nedorită
ca trei orgasme într-o seară
cu cineva de care nu-ţi pasă.
0141747
0

discurs riguros, aș spune, despre o dorință exprimată
nu păstrez finalul propus
"un om cu o iubire nedorită
ca trei orgasme într-o seară
cu cineva de care nu-ţi pasă."
parcă îmi îngroapă atât de sugestivul vers
"aşa cum sunt, un mort cu şarpanta făcută fărîme,"
care îl tot căutam, raportându-mă la titlu
citeam cu plăcere, vers după vers, dar mă sâcâia întrebarea: dar de ce șarpantă (îmi și imaginam că vrei să sugerezi curgerea)
apoi, ca o ușurare, versul acela atât de sugestiv!
curge!!! curg ape, lacrimi, suferințe, dar sunt făcut fărâme, pătrund în mine
de aceea, ultimele versuri nu le primesc pentru că îmi place versul ăla prea mult