Poezie
sunt un bun conductor de singurătate
2 min lectură·
Mediu
tai carne, tai legume, am focurile aprinse
depresia mea e aproape de incandescență, o parte din mine
miroase a mort, o parte a parfum, pe firele de telegraf
ale minții mele se așază cele mai triste păsări
păsările din paradisul pierdut.
gătesc doar pentru mine, gătesc ca să nu stau deoparte
oricum nu mănînc, mă rog de diverși oameni să vină
și să-mi savureze mîncarea, durerea, să vadă cum plîng
de la ceapă, să simtă măcar de o mie de ori mai puțin
iuțeala ardeilor, să vadă cum din mine cad bucăți
să audă cum din mine cad cuvinte care nu se mai trezesc
am ajuns să mă retrag în mine împreună cu lumina
și am pielea de culoarea tutunului, tremur, e unica mea șansă
la mișcare, de fapt inima mea stă și doar corpul bate pentru ea
apartamentul în care locuiesc e o piramidă mai mică, eu
sunt o mumie încă vie. în loc de sînge, furtuni de nisip
noaptea mă mîngîie ca pe un copil pe moarte, mă atinge
cu stelele ei moarte, cuvintele nu mai ajung la mine
ajung medicamentele și vorbesc din ce în ce mai mult
pînă pe pielea mea apar tatuaje cu companii farmaceutice
sunt zile întregi în care nu trăiesc. e o moarte dintr-aia
ca și cum ai fi îndrăgostit. zic moarte și zic cum ai fi
pentru că ești singur în toate fotografiile. tot îmi sună telefonul
cu număr necunoscut și nu știu ce să fac, dacă să răspund.
mai mult ca sigur e moartea.
061.916
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 253
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “sunt un bun conductor de singurătate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14167979/sunt-un-bun-conductor-de-singuratateComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IGSensibilitatea este una chiar plină de naturalețe, versurile despre suferință, ospăț trist, moarte, însemne ritualice în cine aparte descrise mă îndeamnă să spun că un poem atât de fain merită interes sporit din partea publicului. Tocmai conversez și eu c-o cineva din trecutul meu ce a cunoscut și simte stări asemănătoare. Până și cromatica existenței se schimbă, iar revizia eului damnat aduce stări tensionate și în același timp liniștire orientală, îndurare cu stoicism.
0
CTDistincție acordată
Cred că strofa doi este un pic prea descriptivă. Am încercat să o modific în mai multe feluri dar mă las păgubaș, simt că mai mult stric. Cert este că nu o simt ca făcând corp comună 100% cu restul poemului. Eventual după „și să-mi savureze mîncarea” aș sări direct la strofa numărul 3. Cam atât despre ceea ce cred că e perfectibil.
În schimb, restul textului îmbină sinceritatea brută, care pe unii i-ar putea face cu ușurință să cadă în penibil, cu o simbolistică fină și un lirism matur.
O posibilă interpretare: textul descrie o stare de depresie și singurătate profundă, exprimând sentimente de izolare, durere și neputință iar simbolurile sunt puternice și ilustrează ideea unei vieți lipsite de sens sau bucurie. Ideea de a găti doar pentru sine subliniază izolarea și lipsa de conexiune cu alți oameni. Ca un impuls salvator să spunem, gătitul în sine e o încercare de a atrage atenția și de a iniția sau menține conexiuni cu ceilalți, prin prisma faptului că personajul își dorește să fie văzut și înțeles de ceilalți. Invitația la masă e în realitate un fel subliminal de a împărți cu ceilalți lucrurile menționate anterior dar fără a le aborda în mod direct cu ei.
Finalul textului cam are două variante:
(1) sugerează o renunțare la speranță și o acceptare a morții ca pe o formă de eliberare, personajul simțindu-se ca și cum ar fi într-o moarte asemănătoare cu cea dintr-o iubire neîmpărtășită, unde este singur în toate fotografiile, sugerând o lipsă de conexiune și încercări eșuate de a se conecta cu alții.
(2) sugerează o formă de alienare prin intermediul medicamentelor și a tatuajelor cu numele companiilor farmaceutice, ultimele fiind în realitate un simbol al corporatismului și al medicalizării care sugerează o lume în care problemele emoționale și psihologice sunt tratate mai degrabă ca afecțiuni medicale, negând astfel natura absolută a naturalismului existențial pe care suferința se sprijină - în favoarea materialismului profan.
Numărul necunoscut sugerează o incertitudine și o nesiguranță în ceea ce privește viitorul și o dorință de a evita gândurile sau adevărul dureros. Sau numărul necunoscut poate sugera o teamă a personajului de a se confrunta cu o anumită situație. Ezitarea de a răspunde la numărul necunoscut poate fi văzută ca o confirmare a faptului că personajul e într-o situație fără ieșire sau blocat într-o stare de suferință.
E un text frumos, bravo!
În schimb, restul textului îmbină sinceritatea brută, care pe unii i-ar putea face cu ușurință să cadă în penibil, cu o simbolistică fină și un lirism matur.
O posibilă interpretare: textul descrie o stare de depresie și singurătate profundă, exprimând sentimente de izolare, durere și neputință iar simbolurile sunt puternice și ilustrează ideea unei vieți lipsite de sens sau bucurie. Ideea de a găti doar pentru sine subliniază izolarea și lipsa de conexiune cu alți oameni. Ca un impuls salvator să spunem, gătitul în sine e o încercare de a atrage atenția și de a iniția sau menține conexiuni cu ceilalți, prin prisma faptului că personajul își dorește să fie văzut și înțeles de ceilalți. Invitația la masă e în realitate un fel subliminal de a împărți cu ceilalți lucrurile menționate anterior dar fără a le aborda în mod direct cu ei.
Finalul textului cam are două variante:
(1) sugerează o renunțare la speranță și o acceptare a morții ca pe o formă de eliberare, personajul simțindu-se ca și cum ar fi într-o moarte asemănătoare cu cea dintr-o iubire neîmpărtășită, unde este singur în toate fotografiile, sugerând o lipsă de conexiune și încercări eșuate de a se conecta cu alții.
(2) sugerează o formă de alienare prin intermediul medicamentelor și a tatuajelor cu numele companiilor farmaceutice, ultimele fiind în realitate un simbol al corporatismului și al medicalizării care sugerează o lume în care problemele emoționale și psihologice sunt tratate mai degrabă ca afecțiuni medicale, negând astfel natura absolută a naturalismului existențial pe care suferința se sprijină - în favoarea materialismului profan.
Numărul necunoscut sugerează o incertitudine și o nesiguranță în ceea ce privește viitorul și o dorință de a evita gândurile sau adevărul dureros. Sau numărul necunoscut poate sugera o teamă a personajului de a se confrunta cu o anumită situație. Ezitarea de a răspunde la numărul necunoscut poate fi văzută ca o confirmare a faptului că personajul e într-o situație fără ieșire sau blocat într-o stare de suferință.
E un text frumos, bravo!
0
LMDistincție acordată
transmite, pentru cine înțelege. Mi-a plăcut ”în loc de sînge, furtuni de nisip”, e puternică imaginea. Mai scrie.
0
CTtransmite ce, boli? Ăsta e comentariu?
0
LAsă fiu un bun conductor pentru singuratate dar iata ca mi ,i-a iesit, ati aparut voi cu stelele voastre sa imi dati poema peste cap. dar e bine si-asa, macar sa scriu eu poezii proaste si sa am tovarasi. nu ca as crede ca vreti sa va imprieteniti, dimpotriva, vad ca, oricat de tare fug, sunt prins din urma.
0
Kafkiana de-a dreptul.