Lavinia Micula
Verificat@lavinia-micula
„””Dimineața el pleca la celălalt capăt al casei/de unde se întorcea cu două cești aburinde/și cu aripa acelei păsări necunoscute”” Nicolae Adam / ”Cum nu murim niciodată””
Poți locui în gândul meu. Nu plec. - 2004, debut în "Symposion", suplimentul de cultură al cotidianului ieșean "24 ore" - 2004/2005, publicații în volumele colective de cenaclu "Virtualia 3" și "Virtualia 4", Editura PIM, Iași, coordonate de Alina Manole (pseudonim thais teodorescu) - 2007, publică în Revista ARCADA, iunie…
Raul, lumînarea arde și acum, și, așa este, ultimul vers aduce cu sine revenirea cu picioarele pe pământ.Cât de cât. Mulțumesc pentru că ai trecut pe aici.
Ionuț, sentimentele nu le înțelegem. Ele nu au nimic în comun cu rațiunea, au cu emoția. Le simțim. Dacă le simțim...
Iți mulțumesc pentru lectură și semn.
Eugenia, mulțumesc!
Pe textul:
„Seară cu jazz" de Lavinia Micula
RecomandatPe textul:
„Exerciții de sîmbătă seara" de Lavinia Micula
RecomandatPe textul:
„Tu" de Carmen Sorescu
Recomandateste un text despre ceea ce poate deveni comun și plicticos, așa cum, firește, și viața conține. Nu mereu (ne) este deosebit și spectaculos. Un moment pe care aș fi vrut să-l surprind în desfășurarea a lui comună. Posibil să nu-mi fi reușit.
Mulțumesc, și îmi prinde bine că totuși ai punctat ”exercițiul deloc comod”. Mă voi gîndi poate la un alt final.
(problema mea cu vopseaua fără amoniac este că deși promite, nu se prinde :) )
Pe textul:
„Text disponibil" de Lavinia Micula
Pe textul:
„Text disponibil" de Lavinia Micula
desigur că ”amoniac” este în limba română. este intenționată combinația. nu mă așteptam să invite la intrigă. dar mă voi gîndi la asta. mulțumesc.
Vasile,
cum ”free Gigi”?! chiar așa? am zîmbit...
ce are Gigi cu amoniacul? și da, se pare că trebuie să schimb titlul. daca e free, nu e amoniac.
Pe textul:
„Text disponibil" de Lavinia Micula
am și eu o întrebare: pe jos, am întrezărit cum vine, dar cu trenul, ce înțeles are? că mai sunt si alte mijloace...
Pe textul:
„De transă" de Lavinia Micula
Pe textul:
„nostalgie în gri" de Petru Teodor
n-aș fi știut. însă vremurile, da...
ce vremuri!
Pe textul:
„iubesc frigul, dragul meu" de Lavinia Micula
Pe textul:
„Anima" de Lavinia Micula
Pe textul:
„Animus" de Lavinia Micula
și, eventual, fără cuvîntul ”stradal”.
luminoasă rău, femeia asta a ta!
Pe textul:
„pe ce stradă?" de Adam Rares-Andrei
Petruț,
În cartea ”Cum nu murim niciodată” de Nicolae Adam, am gasit cele mai frumoase cuvinte despre sandale citite vreodată: ”Era bine atunci printre arini și sălcii și fire de apă/ și insule de nisip cît să te întinzi/ și păsări pe care mai mult le auzeam/ Unul lîngă altul, cu sandalele în mînă/ - atît era între noi”
ți-o recomand, și, în același timp, îți mulțumesc pentru comentariu, cu fluturele de împrumut cu tot.
Pe textul:
„Pînă cînd nimeni nu ne va despărți" de Lavinia Micula
mulțumesc!
Pe textul:
„Poem tot mai simplu" de Lavinia Micula
Pe textul:
„Simplă impresie" de Liviu-Ioan Muresan
Pe textul:
„cândva" de Mariana Pancu
Am scris într-un amestec din fiecare, cu preponderența uneia. După după felul în care ai citit, cred că ai ales linia aerului și bine ai făcut.
Am citit într-o zi în marele spațiu virtual un text scris pe o fotografie cu cer: ”sunt un om cu picioarele pe pămînt”. Cuvântul ”pămînt” era tăiat cu o linie. In locul acestuia scria ”nori”. Cam așa și în scrierea mea.
Pe textul:
„Ceai de ierburi acrișoare" de Lavinia Micula
Costin,
nu sunt pentru inserări în limbi necunoscute; de data asta, și dacă era în chineză aș fi lăsat bucata aceea de text în original. La fel ca atunci cînd asculți o piesă muzicală în cine știe ce limbă și fără să întelegi o boabă mesajul ajunge la tine. Am contat pe faptul că acele cuvinte din final pot fi lesne de deslușit.
Pe textul:
„Ceai de ierburi acrișoare" de Lavinia Micula
Imaginea coliviei care urmează să fie umplută, paradoxal, odată cu expulzia din actul nașterii creeză, în același timp, o iluzie și o realitate palpabilă. Asta mi-a plăcut.
Pe textul:
„eu matrioșka" de silviu dachin
