Poezie
nostalgie în gri
(jurnalul anacondei - pagina de sticlă)
1 min lectură·
Mediu
în acel moment din viața ta
când te dezbraci în întuneric, iar noaptea capătă formă de pântec
și-auzi vocea mamei
te scutură un zgomot în geam ca o bătaie ușoară
de umbră nu se vede nimic
dar simți că tu ești dincolo
și cel ce se dezbracă și cel care bate
pentru că simți, știi că ești nimeni
o desăvârșire de tăceri și tristeți, unele făptuite
altele ce încă așteaptă
orbii mai pipăie cărările lor
cu degetele întinse prin oase
dar tu stai cu mâna lipită de geam,
neîndrăznind să mai tulburi a doua oară
taina ce te separă, iar mâna
lasă o urmă exact precum o boare prinsă de frunzele ce-și răsucesc
pântecele de pește și solzii pe spate
captivă lumina le hrănește pe toate – și vii, și moarte
de la primul strigăt până la ultimul
deasupra norii și luna
niciodată la fel
și hainele ca o piele de șarpe
pe un umăr de scaun
(îngerii nu au formele noastre de-a fi, doar regrete
și memorii scrise cu praful de cretă)
043.237
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petru Teodor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Petru Teodor. “nostalgie în gri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petru-teodor/poezie/14046794/nostalgie-in-griComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PTmulțumesc frumos pentru semnul de ne-uitare.
neatingerea mea se datorează prafului ce încă îl port.
pentru acesta îmi cer iertare.
atâta sunt.
(pt)
neatingerea mea se datorează prafului ce încă îl port.
pentru acesta îmi cer iertare.
atâta sunt.
(pt)
0
LMreușesti să dai substanță acolo unde forma mesajului este diafană, unde este abia perceptibilă trecerea dintr-o stare în alta. găsesc un text de interior, un labirint luminat dinspre înăuntru către exteriorul său.
0
PTmulțumesc frumos de însemn!
substanță o dă cel care citește, după cum bine știi.
am scris ceea ce am simțit în acea seară.
înstrăinarea asta se manifestă în feluri ciudate.
(pt)
substanță o dă cel care citește, după cum bine știi.
am scris ceea ce am simțit în acea seară.
înstrăinarea asta se manifestă în feluri ciudate.
(pt)
0
teme și motive clasice (probabil nu pentru toată lumea, dar pentru mine cu atât mai de apreciat, pentru că), totuși, reușiți un sensibil jurnal al uitării/lor; ca și cum am ați surprinde viața în ipostazele ei constrictoare în scurta durată a conștiinței acestei uitări, la finalul căreia literele sunt redate (la fel cu tot ce există) prafului.