alb-roșu

pare o confesiune scrisă cu ochii închiși lumii de la suprafață, o dublă transpunere: a scrisului de sine și a trăirii unei iubiri desăvîrșite.

întradevăr cu ochii închiși, cum cauți pe la fundul apei tulbure cu palmele desfăcute.
aici perspectiva ta m-a surprins - iubire desăvârșită...
pentru mine a fost o despărțire de iubire.
poate tocmai de aceea desăvârșită.
dar am schimbat un pic perspectiva și, întradevăr, se poate vedea și așa.
cum am mai zis - fiecare vede cum simte.

cu deplină mulțumire,
(pt.).

P.S.: de exemplu - pt mine seara ta de jazz o regăsesc tristă, singurătate și liniște, aproape o lipsă totală de sunete, doar ritm. Dar de acolo vin sunetele, din tine, cel ce e martorul acelui cântec, cel ce se alătură acelui ritm. Iar lumina devine un soi de promisiune, așa și cum a fost de când ne-am rupt de ea.
Dar există și a doua interpretare - îmbrățișarea/dragostea ne-"crezută", amestecul neacceptat sub ramurile ploii - a dus la moarte. El a plecat să iubească toată ploaia, ea a plecat cu rămășițele iubirii - cămașa (simbol cristic, a celui ce a "îmbrățișat" ploaia). Doi ce trebuia să se mistuie în unu prin încrederea/împărtășirea unuia în/din altul, prin refuz/absență redevin doi, și prin aceasta condamnă iubirea la moarte. Chiar dacă mai continuă să împartă aceeași "casă", rămân doar amintiri din iubire. Dar cine e acest el? "Mi-e frică să mor în picioare (pregnant, conștient, rupt de vise) atâta vreme cât aș fi vrut să o fac din dragoste, cu tine." Acel "tine" este - spiritul (?), legătura - cordonul ombilical ce încă te mai ține hrănindu-te din Dumnezeu.
O poezie a imediatului, tangentului.
Dar... "pune-ți o dorință
și lasă lumânarea să ardă:
o să fie bine."
Asumarea greșelii ("părăsirii") și mistuirea în lumina/speranța dorinței. La marginea unei iubiri imposibile.
Desigur - există și alte perspective.

"o despărțire de iubire" devine, în timp, o despărțire, și atît. Ceea ce rămîne în urmă, este iubirea desăvîrșită, absolută, liberă de orice condiție, fără opreliști. Separarea fizică sau emoțională este o întîmplare. La fel ca orice moarte.
Iubirea este o formă de existență, o clonă a sufletului nostru.

sau poate ce rămâne în urmă este... nimic.
tristețe șî durere.
iubirea - o clonă... interesant.
iubirea este o formă de a fi.
moartea - negarea, forma de a nu fi.

succes și inimă ușoară.
(pt)