LMLavinia Micula
Verificat@lavinia-micula
„””Dimineața el pleca la celălalt capăt al casei/de unde se întorcea cu două cești aburinde/și cu aripa acelei păsări necunoscute”” Nicolae Adam / ”Cum nu murim niciodată””
Poți locui în gândul meu. Nu plec. - 2004, debut în "Symposion", suplimentul de cultură al cotidianului ieșean "24 ore" - 2004/2005, publicații în volumele colective de cenaclu "Virtualia 3" și "Virtualia 4", Editura PIM, Iași, coordonate de Alina Manole (pseudonim thais teodorescu) - 2007, publică în Revista ARCADA, iunie…
Pe textul:
„De partea nevăzută a soarelui îngust" de Lavinia Micula
RecomandatPe textul:
„De partea nevăzută a soarelui îngust" de Lavinia Micula
Recomandateste poemul tău, cu tot cu stea :)
Pe textul:
„mary poppins există " de Silvia Goteanschii
mi-a plăcut jocul, firul, într-o aparentă spirală, dibăcia și precizia construirii iluziei.
ai redat de fapt foarte bine întâmplarea într-o construcție deloc aleatoare. fain.
Pe textul:
„mary poppins există " de Silvia Goteanschii
în orice caz, textul surprinde bine conștiența morții vs. incoșțiența vieții.
mi-a plăcut mingea de fotbal cusută cu umbre, apărarea pe rând, instrumentele care cântă deodată aceeași pauză, mi-a plăcut pentru că este genul de text care îmi rămâne pe retină, și nu doar, după ce îl citesc.
Pe textul:
„cu creierul pe silent" de Leonard Ancuta
Sorin, mulțumesc pentru pasărea din gândul tău.
Pe textul:
„Fără titlu" de Lavinia Micula
este genul de poezie care îmi permite să empatizez.
Pe textul:
„muzeul ceasurilor" de Vasile Munteanu
mulțumesc.
Pe textul:
„Cu urechea lipită de laringele lupului" de Lavinia Micula
iar finalul propus de tine nu e rău chiar dacă ar schimba sensul versului respectiv. mulțumesc.
Pe textul:
„Undeva la nord-vest" de Lavinia Micula
Îmi place trecerea de griuri prin alb-negrul acestei vieți, în stânga copacii de veghe, în dreapta o cale aparent liberă - la alegere...
te (mai) știu, trandafiraș :)
Pe textul:
„șontâc" de Monica Mihaela Pop
Mi-a plăcut felul în care ai redat întunecimea ajunsă la suprafață prin ”zgomotul inuman al gurii”.
Cel puțin, de aici, așa se vede locul în care scormonește ”gheara tocită”.
Ca un diamant negru, poemul ăsta, Silvia.
Pe textul:
„Dezordinea " de Silvia Goteanschii
Se spune că într-o viață poeții scriu 3 mari poezii. Una în adolescență, alta în a 2-a tinerețe iar cea de-a 3-a în vise. Aici esti la granița dinte vise și...ce vrei tu :)
la mine a ajuns visul.
Pe textul:
„rotire" de Ligia Pârvulescu
Cu toate că se prea agață de text, aceste elemente repetitive - gutui, apa, distanță, îngeri, aripi, sfinți, semne, putând fi considerate laitmotiv, cu toate acestea ”pocitania” are o notă de blândețe, și inedit pe întinderea acestei distanțe a autorului.
Aș fi folosit alt titlu și aș fi găsit altceva pentru ”va holbati”.
In rest, stea. Pentru ca este un fel de lumină aici. Se mai vede ceva...
Pe textul:
„pocitania" de florian stoian -silișteanu
Recomandatîși merită steaua.
Pe textul:
„poem cu numărătoare " de mihai amaradia
mi-a plăcut iluzia departelui devenind aproape, fără prea mare efort.
aș fi vrut să faci ceva cu moartea aia, imaginea mi se pare prea blândă. nu merită :)
Pe textul:
„pentru bolile tale femeiești" de Alexandru Gheție
Pe textul:
„Harababură în inimă" de Lavinia Micula
Costin, îți mulțumesc tot pentru cuvinte, cu precizarea că indiferent de formă, masă și alte elemente necaracteristice liniștii, da, are o culoare. nu albastră. ar fi prea liniște :)
Pe textul:
„Intuind imediat starea mea" de Lavinia Micula