Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

pocitania

1 min lectură·
Mediu
după mine păsările sunt un fel de apă pe care o bem înainte
cel cu gâtlejul uscat nu stă niciodată la rând
primul care a băut păsări a fost înger
după masa aceasta cu cinci picioare la care vă holbați se ascunde setea
despre îngeri numai de bine despre cel însetat doar semne
cu doar un ceas și jumătate înainte de a striga venirea mea pe lume mama a fost însetată
ea a îndurat spre tata care era pe ogor întâiul cu semințe
din fiecare răsărea grâul din acesta pâinea iar din pâine dospea doar distanța
care se lăsa ciugulită de pasăre
printre oameni mergea mereu unul sfânt care era orb însoțitor de soartă
din cer cad aripi
de mâine
înflorește gutuiul
045.287
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
122
Citire
1 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

florian stoian -silișteanu. “pocitania.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florian-stoian-silisteanu/poezie/14004269/pocitania

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@lavinia-miculaLMLavinia Micula
Împăciuitor, așa, de felul lui, poemul acesta. între lumea de dus și cea de jos, între cei însetați și cei neînsetați, poate chiar între timpul de dinainte și cel de dincolo de naștere.
Cu toate că se prea agață de text, aceste elemente repetitive - gutui, apa, distanță, îngeri, aripi, sfinți, semne, putând fi considerate laitmotiv, cu toate acestea ”pocitania” are o notă de blândețe, și inedit pe întinderea acestei distanțe a autorului.
Aș fi folosit alt titlu și aș fi găsit altceva pentru ”va holbati”.
In rest, stea. Pentru ca este un fel de lumină aici. Se mai vede ceva...
0
mulțumesc
de schimbat să schimbe cine a scris
de trăit să trăiască acel care a trăit
de plâns cel care a plâns
de iubit cel care va iubi
de tine cel care va fi
de ea cel care este
de el cea care a fost
de noi cei care nu sunt de ei cei care vor fi
mulțumesc
0
@alexandru-ghetieAGAlexandru Gheție
îmi place pentru imaginile create aici, pentru misterul care se lasă căutat până la final (și dincolo de el), pentru atmosfera creată, pentru că din fieare vers se desprinde un soi de distanță. de parcă fiecare cuvânt are rolul de a sugera o depărtare. pasărea în sine mă duce cu gândul la plecare, zbor, infinit. aici chiar și pâinea dospește distanțe. și e interesant sugerată de grâu, semnițe, părinți. chiar și aripile de înger care cad din cer - tot o distanță, chiar dacă, chiar dacă se încearcă o oarecare conexiune dintre... lumi de-căzute :)
steaua mea nu și-ar mai avea niciun rost aici,
anyway, my sunday morning poem :)
0
ori de câte ori cineva se uită prin grădină
încurajările și vederea dumitale sunt binefăcătoare pentru încercarea mea de a deveni
mulțumesc alexandru
0