Jurnal
Poem de pământ
pentru că ai murit
1 min lectură·
Mediu
Dumnezeu uită că și el ar putea muri
înt-o bună zi
Mai nou își face socotelile în grabă
Astăzi a luat un suflet ca și cum ar fi îndepărtat
o scamă
În schimb trimite tot felul de vise aspre
cu neputință de visat
Noi credem
credem
credem ca niște copii în fața unei cutii de ciocolată
scrisă frumos cu litere rotunjite amare
De obicei nu plângem
Nu plângem
El are atatea lacrimi încât ar putea face liniștit
încă o lume
0104.804
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lavinia Micula
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Lavinia Micula. “Poem de pământ.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lavinia-micula/jurnal/205668/poem-de-pamantComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
va multumesc pentru spuse.
0
Vasile, ai dreptate cu primele versuri.
atunci cand cineva nu mai este nu sti cum sa vorbesti, desi simti ca trebuie sa spui ceva.
atunci cand cineva nu mai este nu sti cum sa vorbesti, desi simti ca trebuie sa spui ceva.
0
pacat de lacrimile curse pentru ca plangem in fiecare clipa (de dor, de suparare, de plictiseala, de surprinderi oferite in graba)
0
n-as spune acelasi lucru, mai ales ca nu plangem in fiecare clipa, Lucian, draga...
0
a iubii pe cine e mort este cum ai murii pentru cine iubesti.
marius
p.s. nu am cuvinte pentru poezie, decat pareri sincere de rau
marius
p.s. nu am cuvinte pentru poezie, decat pareri sincere de rau
0
iti multumesc.
cuvintele spuse acolo unde trebiue, ajuta mult.
(probabil din graba, ai scapat 2 de \"i\", acolo unde nu era nevoie.)
cuvintele spuse acolo unde trebiue, ajuta mult.
(probabil din graba, ai scapat 2 de \"i\", acolo unde nu era nevoie.)
0
Dumnezeu uită
că și el ar putea muri
înt-o bună zi
Ai dreptate. El moare în fiecare zi. El nici măcar nu mai există. Dacă nu are în cine să stea pleacă și odată cu plecarea Lui moare în noi. Și El rămâne viu în cine trăiește. :D Lavinia îmi place poemul tău. Și lacrimile de la sfârșit dau sens morții de la început. Cu bine Laur Alb.
că și el ar putea muri
înt-o bună zi
Ai dreptate. El moare în fiecare zi. El nici măcar nu mai există. Dacă nu are în cine să stea pleacă și odată cu plecarea Lui moare în noi. Și El rămâne viu în cine trăiește. :D Lavinia îmi place poemul tău. Și lacrimile de la sfârșit dau sens morții de la început. Cu bine Laur Alb.
0
adevăr grăit-ai!
mulțumesc pentru gând și trecere :)
mulțumesc pentru gând și trecere :)
0

în trecere,