Laurențiu Orășanu

Poem hotărât de iubire

Îmi scriu pe hârtie dictando,
Poemul de-amor, cu cerneală,
Abscons, ca și fimul Glissando
La care-am intrat din greșeală.

Uneori fac gesturi utile,
Cumpăr pâine, pun apă la flori,
Pe-ntâi, îi iau mamei pastile,
Numai joi chefuiesc până-n zori.

Nu știu cum, din lacrimi albastre
Ca de sepii, apari pe caiet,
Cu sâni și-alte forme măiastre,
Exersând, grațios, e muet.

În doi ne vom duce la teatru,
Tu – pe scenă. Eu – colo, în stal –
Transcriind, pe foaia A4,
Oda scrisă-n français de Mistral.

Ghiocel

Moșit de două babe-odat\'
Ieși bugetul - amputat.
Mă tem că n-are cum să meargă;
Doar dacă-l trag, prin praf, cu-o targă.

Calimero

Nu stiu daca v-a mai spus cineva, dar, conform regulamentului de aici, daca postati mai mult de doua texte intr-o zi, sunteti trimis automat la atelier (sau in pagina personala).
In situatia aceasta sunt si alti autori care fac Atelierul, nu sunteti numai dvs.
Textul este slabut, nu urmareste o idee, pare facut doar ca sa sune din coada.

Octavian, radiografia era visavis. Cred ca n-ai inteles nimic. Te-a fentat auto-ironia fina a autoarei.

Beladona, mi-a facut plaecere textul le re-postare. Unde e Luca *Mitica Genuneanu /stiu, e la beci, unde e Arbore *cine stie sub ce clona?

Dupa un timp ramane valoarea documentara a textelor. Create initial pentru deliciul colegilor, contextuale *de aceea zic ca Octavian nu intelege* astfel de texte (din care am comis si eu, si care nu sunt scrise pentru \"palmaresul\" autorilor) - predestinate a fi perisabile -, capata dupa o vreme patina manuscriselor vechi.

Ca acelea de la Marea Moarta.

E bine ca le re-postezi, Belladona.

Văzând c-ai scris, azi, despre ei,
Toți fotbaliștii - în bermude -
Nu mai aleargă. Au temei:
Victoria le va surâde.

Calimero

Bun venit, Victorie! Toți te așteptam!
Șublerul arată niște microni lipsă pe la rimă, dar epigrama e bună.

În primul rând, o corecție la lista Andei Andieș: îl omite, probabil din fugă, pe Sorin Olariu, care a făcut \"școală\" aici în timpurile menționate de dumneaei, și chiar mai dinainte, din 2003, când iepurașii epigramiști începuseră să se înmulțească.

Jupp era cel care mai critica epigramele nereușite. Nu e aici, sau apare rar, specia e pe cale de dispariție. Jienii zburdă, Iisus plânge în spinii epigramelor lui proaste. Nimeni nu intervine.

La obiect. Că dl Bnduri, ca mai nou pe aici, n-o să înțeleagă meciurile vechi.
Concursul, dacă ne votăm unii pe alții, o să iasă cu cântec. Atenție deci. Există și o formă de concurs în care autorii textelor nu sunt la vedere. Luați legătura, pentru aceasta, cu Radu Herinean, edilul site-ului, și vă va sfătui cum să procedați. Am folosit capabilitățile sitelui, create de Radu, la Concursul de poezie \"Anotimpuri\". Jupp le-a folosit la Concursul de epigrame.

Acum, referitor la Replici. Din start, folosiți \"Atacul epigramistic\". Cred că el se pretează mai bune în alte medii (club de epigramiști, festivaluri, unde oamenii secunosc, se văd la față, chiar ziarele de pe timpuri, în care făcea deliciul cititorilor duelul unor persoalități cunoscute.

Aici, noi nu ne cunoaștem. Sau, faptul că ne cunoaștem cât de cât (în unele cazuri) nu trebuie să constituie un avantaj. Dacă pomenim de ceva ce nu e cunoscut celorlalți membri ai siteului, nu o să fim înțeleși. Nu trebuie să profităm de astfel de situații speciale.

De aceea cred că, fără a fi eliminat direct (în cadrul replicilor), pe un site, într-un mediu virtual, replicile ar trebui să se refere mai mult la tema propusă (textul inițial). Sigur că nu sunt excluse replici la replici. Așa cum spuneți, apar mai multe voci, unele dau replică originalului, altele dau replică unei replici. Ultimele, mai ales dacă sunt contextuale, riscă să nu fie de palmares. Ori, cred că aici ar fi câștigul: dintr-o replică în care nu ne repezim la gâtul adversarului, și în care ne păstrăm în cadrul temei propuse, putem să ne alegem cu o epigramă de palmares. Una pe care nu am fi scris-o altfel, adică dacă nu dădeam acea replică. Nu e neapărat să-l înfundăm pe autor, sau pe autorul unei replici, zicându-i (în general în glumă) că scrie prost, e mai bine să încercăm să dăm o replică mai bună decât originalul, la temă, care să ne rămână în palmares.

Mai e ceva pe site. Aici sunt încurajate, nu numai la genul epigramă, aprecierile critice. În dueluri, la cenacluri, aprecierile pozitive lipsesc. Mă refer la comentarii, nu la replici epigramistice (astea sunt, normal, numai înțepătoare). Aici, profitând de interactivitatea mediului, e de dorit să ne oprim din când în când și să dăm Cezarului ce e al Cezarului, adică să spunem că textul e bun (și de ce, argumentând), sau, la polul opus, să criticăm (tot argumentat) textele slabe.

Degeaba ne plângem că editorii, care nu sunt, știm bine, epigramiști, judecă anapoda, dacă noi, cei care cochetăm cu genul, nu spunem ce e rău și ce e bine.

Sigur, articolul dvs e bine documentat, și e binevenit. Eu am vrut să completez cu câte ceva, anume particularități ale acestui mediu în care ne producem.

Mulțumiri pentru găzduirea acestor păreri.

Calimero

Cornel, că-acuma nu te salva, că greșeai punând cratima, ieșeai din măsură, părerea mea.

Dar hai să fiu persoana aia cu riscul de a lua pumni de la cei pe care îi critic. Scuza fiind, Cornel știe, că accept critica. Și că, opus aparențelor (că contrar ar fi cacofonic), încerc să scriu îngrijit și să nu dau pe post orice.

Deci:
Față de similara (în temă, a dlui Cuzuioc, pe care am considerat-o adineauri slabă), epigrama colegului Nelu Cowboyul o consider una bună, cu poantă.

Bine comit, în replici:
Dan Norea (nu că mi-e coleg de facultate, ne criticăm ades, uneori la vedere), Laurențiu Ghiță (în mod sigur original, nu trebuie să consult antologiile pe care nu le am, construcția lui asigură originalitatea),
Florin Abel (dar, compilând originalul Ghiță),
și din nou autorul provocării, Ioan Ruse, în \"Jargonistul\" : \"să trăiți bine că vă sparg\". Brava Ioane! Se vede că miroți bine briza marinarului!

Cornel Rodean dă o replică bună (deci o epigramă contexxtuală, nu rezistă în afara duelului),
Florin Rotaru speculează o greșeală, deci dă o replică reușită, dar nu o epigramă de sine stătătoare (nici n-a vrut asta)ș
iar aiurea, nu că ar fi în afara cercului de amatori de gen, dar amatoristic, comite Doru Lăscărache. Rien a faire, ar fi scuzabil dacă Doru n-ar cocheta cu genul.

Adică, dacă scrie Potra o epigramă, și e proastă, e scuzabil. O primim ca pe o încurajare; dar venită de la unul care drăgostește genul, e un afront. Păi așa?

O să mai scriu pe tema asta, a criticii la obiect, nu de complezență, pe motive de nivel, de nu te supăra frate, sau de \"dacă te critic, nu-mi mai dai stele, sau nu mă mai comentezi\", sau cam ca Ioan Peia (îi cer scuze, că nu e frumos să-l menționez când nu e aici, dar m-a acuzat de plagiat, când de fapt acuza textul lui Liviu Nanu, combinat cu textul meu - Nanu tăcu) sau ca Anda Andrieș, care a fost coada de topor și tăișul prin care am fost executat în altă parte (dar tot la gât) numai și numai - e vorba de cei doi din coadă - că le-am scris că scriu vulgar.

Aștept cucuiele.

Calimero

Toamna, de pe două maluri,
Moldoveni, munteni vin valuri.
Vin la Milcov, cu plăcere
Beau, crezând că prind putere.

Dincolo de alte considerații, atinse de Cornel Rodean, epigrama e slabă.

Teoretizăm, ascuțim floretele, dar rar am văzut critica unor epigrame slabe trecute cine știe cum în pagina întâi. Pe când?

Deși-n alegeri noi l-am pus
Acolo-n frunte, să conducă,
Când va fi timpul să se ducă,
Boc n-o să cadă prea de sus.

Calmero

What you wrote, aici, pe screen,
It\'s so right, aprob deplin,
It took me doar a short moment,
Să-ți trimit, with love, un comment.

A se folosi dicționarul de romgleză, în caz de avarie.

Problema semnalată e rezolvabilă la nivelul creației literare (se poate păcătui, când mesajul e întărit de folosirea unor cuvinte din alte limbi, dozajul fiind la fabricant), și greu de controlat la nivelul general, unde, oricâte filtre ai pune, cuvintele din alte limbi ajung până la urmă să intre în limba română. Uneori cu efecte comice, alteori cu efecte supărătoare, așa cum spui în text.

Sus e prim-ministrul Boc,
E înalt, când are toc.
Când semnează, tot poporul
Vede clar că-i cu piciorul.

blog

E bun textul, domnule. Poante bune, plimbat peste tot...
Tine-o așa, compasiuni pentru recompensele care... vor veni, vor veni.

Calimero

proxenetul (peștele)

Eu zic că e mai bine aici, decât în celelalte două texte postate până acum. În celelalte abuzați de un limbaj prețios (după părerea mea) și fiorul poetic e afectat din această cauză.

Aici aveți metafore mai reușite (Și-ți căutam genunchii aspri-n părul ploii
, Zburdam ca mieii sub zăplaz de nopți, Ne răsădeam clipirea orelor din noi
) și reușiți să transmiteți cititorului trăirea. Însă nici aici nu lipsesc imagini tocite (buze moarte de iubită, în tine eram doi), sau exprimări prețioase (valuri sepulcrale, penele zincate - aceasta afectează, după părerea mea, un final altfel bun). Lumină peste porți - e puternic.

E o decizie de luat, la dvs., pentru că limbajul învechit favorizează liricul, îl poartă mai bine, dar nu mai dă bine, decât în cazuri puține, la publicul cititor de poezie modernă. Iar limbajul încărcat de neologisme trebuie să evite prețiozitățile. Alegerea e la dvs. Cel mai bine ar fi să nu mixați; să vă sprijiniți mesajul poetic pe un limbaj simplu.

Eu vă doresc Bun venit!, succes pe aici, nu e ușor, dar oricine are în raniță bastonul de mareșal.

De rimezi aicea scrie,
Eronat, sub pălărie,
Eu aș zice să asumi
Că n-ai cum să ne afumi.

Fără supărare, la mai bune. Am citit și alte texte, aveți mari probleme cu prozodia. Asta între altele.
Aș spune că nici concluzia cu afumatul nu e valabilă: mulți poeți au dat bine în pagină tocmai afumați fiind.

Calimero

atunci e preotul

cofetarul?

Aud c-afar\' de cele sfinte
- Și, mai ales, când noaptea-i deasă -
Tu mai împarți, cu-acel părinte,
Și prea-frumoasa preoteasă.

Calimero

mită