Laurențiu Orășanu

typos>
enitate
Țărusul
s-apropie

GPI: Pai nu e nicio surpriză că merge bine Chitul. Unde e poanta?

Hai să vedeți de ce am respins-o. Sunt unii glumeți, ca mine bunăoară, care ar scrie o epigramă din asta, la derută, referindu-se (mă) la numele lor (meu), și ar pune-o în concurs (Dan Norea și alții știu că la un concurs de versificat un banc, l-am scris, de al naibii, la modul tragic, pentru că eram exasperat că bancurile precedente fuseseră povestite fără umor, fără să facă omul să râdă).
Numele Chitul, aici, e și la derută, e și cu cârlig la public, o râmă grasă: uite, scrie despre ai noștri.

Acuma, e greu de ghicit cum vor reacționa cititorii: dacă nu sunt în competiție cu mine (Chitul) se distrează. O punctează chiar bine, vezi de ce mai sus. Dacă e concurs se gândesc:
- Ce-ar fi să o fi scris chiar Chitul ?(vezi mai sus de ce). Chitul conduce în clasament, e depunctat.
- Dacă se gândesc că nu e a lui Chitul, îl caută între n-1. Poate îi fac tot aia.

Oricum exista un posibil impact asupra altui concurent, ca să nu zic că și asupra lui Petru Miloș. Nu mai știu dacă ai participat la Openul din februarie. când interziceam referiri la identitatea autorului. Problema se juca tot e acolo.

Ce a urmat e de domeniul comediei (ai schimbat în schitul!!!, ai trimis două epigrame noi, știu, că n-ai citit că trebie să fie COMPLET DIFERITÃ - dar ce vină am eu că TU NU CITEȘTI?), și ultimul act l-ai depus, probabil fără să TE GÂNDEȘTI (QED) în căsuța destinată textelor pentru concurs. Am eu vreo vină? Trebuie să te trimit din nou la cauză, și să spun că nu eu sunt acolo, la cauză.

Eu: n-aș lăsa pe ultima sută postarea textului. Pot fi probleme cu logarea, poate cădea curentul în cartier, poate interveni o treabă urgentă. Țin să particip la concurs - acționez preventiv, nu dau șansei nicio șansă.

Așa că m-a amuzat povestea cu depanatorul, poți să o reiei, dar nu uita că e total pe lângă fondul problemei.

Nelu Toderașcu,
Am zis concursuri. Deși concurăm pentru a fi selectați pentru publicarea în Epigrama, trimiterea de texte acolo nu este concurs. N-are juriu. Să-ți vorbec despre criteriile regionale de la Epigrama? Ți-aș spune lucruri cunoscute.

Nu mai spun că e regula mea, n-am încercat să o impun altor steluțari.

Văd că stau și alții la pândă, nu numai genericii Mișu. Am recunoscut când a fost involuntar. Aici a fost voluntar bine. Care-i problema? Nu prea găsiți motive mai serioase pe la mine, hai? Și textele proaste zburdă, zburdă...

Calimero

De-a mea cofură-am vrut să scap,
- S-o port nevasta-i insistentă -
Și-atuncea mi-am luat pe cap...
O asistentă.
Ion Ruse

Expun aici dilema-n care
Catrenu-acesta-mi puse gândul,
L-ai scris cu ce ai sub cărare,
Sau l-a compus, chiar ea, cu fundul?

Calimero

\"- S-o port nevasta-i insistentă -\" - mai scărpinat nu puteai? Ție îți sună bine?
\"Vreu să scap dar nu mă, nu mă vrei, nu mă, nu mă vrei...\" (puțin... Ozon) - Păi dacă vrei să scapi de coafură, de ce să-ți pui alta (altceva)
Când îți iei pe cap, recunoști că e o pacoste. Ori nu asta ai vrut să spui.
Ai și un typo.

Încet-încet, te întorci la vremurile tale \"bune\". A viscolit pe acolo?

Știu că ție trebuie să-ți spună trei că e slab.
Unu...

Nene Miloș, când o fi vorba despre mine, mai stăm de vorbă. Aici e vorba despre textul dumitale. Dacă eu îi găsesc hibe, înseamnă că sunt încrâncenat? O să văd eu peste doi ani ce poți? Poate eu n-o să mai fiu peste doi ani, sunt pus să judec acum.
Dezamăgit. Așa se scot vorbele. Dur, încrâncenat. Ce a fost întâi: textul tău și greșeala nerecunoscută, sau încrâncenarea mea?
Cam ce interes aș avea?
UIte, un text mult mai bine scris, tot cu șahul, cel care te-a inspirat (de Mihai Victus) stârnește critici. E normal să fie păreri și păreri. A mea a avut implicații decizionale doar în prima parte.
Aia cu modificarea regulamentului ca să te bage în față chiar mi-a plăcut. Mai propunea cineva să aibă fiecare redactorul preferat.
Ți-aș propune să nu mai ajustezi realitatea la turta proprie.
Cu cartea de gramatică sunt de acord. Dar ai mai corectat vreo greșeală înainte de a te întoarce împotriva încrâcenării mele?

Pentru Grigore,
Vrei să spui, cred, că n-ar trebui cratima la whisky. Numărul de silabe e OK, la citire, oricum ar fi scris..
Pentru Tataia:
M-ați citat greșit, n-am zis că poanta e forțată (\"Poate o altă soluție la poanta ultimei epigrame ar fi ajutat\"). De altfel ați venit cu o SOLUȚIE (confirmată de Grigore), nu cu o ALTÃ poantă.

Calimero

Am citit. Și, pe cuvânt,
Tare-mi vine să-ți fac vânt.

Cam slăbuță, frățioare. Ce-ar fi s-o explici?
Vântul estic merge la Geoană, mogulii tot la el? Așa-i, sau cum?
Dacă e așa, e constatativă, ȘTIE ASTA TOȚi. Dacă e altfel, luminează-mă...

Calimero

Nelu Toderașcu,

Nu e vorba de deranj. Pentru mine nu sunt concursuri trimiterile la Epigrama:

- din motivul deja expus, și pentru mine de înțeles la o revista: trebuie să apară cât mai mulți. Precizez că acesta nu e principiul meu, l-am auzit și l-am redat. Îl și înțeleg, chiar dacă nu îl aprob integral, și asta doar pentru că e vorba de o revistă.
- teoretic, \"poți lua mai multe locuri\". De exemplu, poți fi publicat cu mai mult de o epigramă la Toamna, Mărțișor, etc.
- nu toți trimit la toate categoriile, ca la concursurile naționale.
- la o categorie se selectează, să zicem, 12 epigrame. Pe lângă cea considerată cea mai bună. Care din cele 12 este pe locul 2? Concluzie: nu e podium, nu e concurs.

Pe de altă parte, la concursurile naționale toți vin în condiții egale, cu același număr de texte. Există un juriu, uneori mult mai numeros decât cel care selectează la Epigrama, se lasă cu un clasament. Dacă eu vin și înstelez pe cel care ia locul 3, și nu îl înstelez pe cel de pe locul 1, pentru că așa cred eu, înseamnă că mă substitui juriului. Nu îmi propun acest lucru.

Ar mai fi motive demne de luat în seamă, care ar determina separarea trimiterilor la Epigrama de concursurile naționale. Separare care astfel nu ar fi doar în accepțiunea mea, cum zici tu, separare cu care mulți (sau toată lumea) ar fi de acord.

Ți-am mai spus că ești binevenit să critici la textele mele. Poate îți amintești că lucrul acesta s-a întâmplat și prin viu grai. Cum sunt adept al epigramei 4X4, personal am cârâit la unele texte ale tale 2 din 4 (vezi și ultimul, sau unul din cele mai recente). Altfel consider că ești percutant, cu nivel de concurs ridicat, și bun \"urechist\" (calitate pe care tu însuți ți-o acorzi). Nu m-am considerat niciodată la nivelul tău, sau al multor altora de pe aici.

Revenind la principiul pe care l-ai considerat încălcat,
dat fiind motivele expuse cu liniuță,
trecând peste ușoara luare în balon,
eu zic că n-am încălcat nimic.

Dacă însă:
- dau o steluță aiurea sau
- apreciez pe nemerit, favorizând pe cineva, sau
- critic aiurea
rog să fiu atenționat. Dar nu ca vendetă (asta e pentru niște prieteni care nu știu de ce, nu de tine e vorba).

Am verificat: deși m-am pronunțat deseori la textele lui Vali Slavu, ar cam fi prima steluță din partea mea.

Calimero

La formă:
- Ți-a scăpat un a la acum: acumA locuit. Deși, acuma ar trebui evitat.
- Aș evita \"ofticate\". Poate în alt context ar merge, dar aici umorul e searbăd
- Morala: Nu-mi sună lin v2 și v4.
La fond:
Aici și la fabula precedent postată se simte influența poeziilor pentru copii (pe care, de altfel, le scrii foarte bine). Însă, vizând fabula, ai morala pentru oamenii mari, iar tratarea e școlărescă (frigul le-a menințat, și în cuib s-au instalat, etc.). Ar trebui, în plus, presărat umor, poante, pe ici, pe colo. O încadrare la \"texte, poezii pentru copii\" ar fi mai potrivită.
Și ceva mai mult exercițiu în domeniul textelor umoristice, nu numai pentru concursuri. Potențial ai, Slavă(u) Domnului!

Calimero

Din topul publicat lipsesc suspecții obisnuiti. (Ba, mai mult, sunt nominalizați și mângâiați pe creștet). Adica ne legăm, cum bine s-a remarcat, de epigramiști ocazionali, care ne vizitează din curtoazie, și nu sancționăm rebuturile celor care își arogă titlul de epigramiști? Mă îndoiesc că felul acesta de a lua taurul de coarne poate asigura calitate. Asta dacă Dan Norea intervine în calculul hârtiei (e preferatul meu ACUM, cu șanse mai mici decât ceilalți doi) și va face ce n-a făcut niciodată. Chestia cu taurul.
Dacă tuturor nu le pasă, ce poate face redactorul? Să ia replici la figură cum dă Cucearavii? Și alții, și alții...
Am intervenit pentru că Dan Norea cădelnițează chestia cu Calimero duru (e de fapt unul din autorii ideii, alipit veleitarilor criticați de mine), și chestia cu principiile exagerate (sic!). Principiile - ori sunt, ori nu sunt. Că le compară cu ale lui, asta e chestie de maniere. Am tot încercat să le predau (manierele), încă o mai fac, dar speranțele mele de reușită sunt tot mai slabe. Duritatea a însemnat: argument - la text - și concluzie: chix, proastă, de atelier. Prin contrast, că tot îți place, formulări de genul celor cu care îi scuzi pe Miloș, Chetreanu, etc. nasc monștri (de texte).
Retragerea a fost cauzată de cu totul altceva (proiectele mele). Nu am făcut în calitate de redactor altceva decât am făcut INAINTE și DUPÃ ce am renunțat la această funcție. Adică - să critic texte proaste.

Ceea ce o voi face mereu. Evident, peste două luni.

Aș ruga, ținând cont de bunele maniere, încălcate de Dan Norea, să nu mai fiu pus în situația de a cere, cum cer acum: Pe ce te bazezi, Dan Norea, când mă cataloghezi de dur? A fost MÃCAR un text prost lăsat de mine în pagina principală, sau MÃCAR un text bun trecut pe nedrept la Atelier? Ãsta e criteriul pe care mi l-am impus. Ți l-aș recomanda și ție, sperând să ajungi redactor.

Calimero
cu dispensă de la sine pentru ruperea tăcerii

Domnule Filip Tănase,
Judecând și palmaresul dvs, care cuprinde un număr impresionant de dedicații, observ obișnuința de a despuia madrigalul, căci cam asta comiteți de obicei, de orice dinte incisiv. Tema politică exclude mângâierea - în cazul de față, și în mai toate cazurile. În cazul de față, oricât de simpatică ar fi duduia Elena Udrea, obrăznicia ei (bazată pe un spate asigurat de Traian Băsecu) nu cred că merită mângâiată pe creștet sau pe altceva.
Epigrama trebuie să lovească precum biciul când e vorba de moralitate în politică. Miloș Petru spune ceva: când ne așteptam s-o vedem dusă cu duba, hopa că e dublu-ministru. Comparați acest exemplu, dat la întâmplare (aflat la îndemână) cu înșiruirile dvs. de vorbe.
Revin la obișnuință. Se zice că Ion Țiriac n-a mai fost un jucător bun din momentul când, antrenându-l pe Maurer la tenis, \"îi dădea la mână\".

Explicație:

Zici că-i stricată căci, parol,
Te-ai dus cu săculețul gol.
Ți-ar fi părut din Rai, divină,
De-ai fi avut desaga plină.

Calimero

Ți s-a mai spus: folosește semnele diacritice.
Vezi Reguli, meniul de sus.

Un gest de absolut fair-play, Florine. Il apreciez și îți mulțumesc. Spune lucrurile așa cum le-ai văzut tu, confirmă ce am văzut eu (că s-a profitat de navitatea unor concurentți de către o anumită persoană), și că informația dată de ei, dată cu bună credință, a fost folosită cum a fost folosită.

Poziția de organizator nu mi-a permis acea flexibilitate de care vorbești, care, fără a încălca principiile - la care țin, cum știu bine că ții și tu - ar fi permis o soluție mai adecvată locului. A trebuit să umplu pagina concursului la nesfârșit cu răspunsuri la sofisme (nu e vorba de tine). De obicei îmi spun părerea și, dacă nu coincide cu a interlocutorului, nu insist să îl trag la a mea. Aici a fost diferit, aveam o responsabilitate prin sarcina pe care mi-o asumasem. Când am văzut că nu ajung la un rezultat, am închis comentariile. Văd că acuzațiile altora tot curg. Să curgă. Sunt trei persoane care mai degrabă ar trebui să-și explice acțiunile din timpul concursului, nu să-mi inventeze vină. Eu n-am ce să explic.
De aceea nu voi interveni la textele unora dintre cei care întind pelteaua pe ici pe acolo.

Ți-am răspuns pentru că îți pusesem o întrebare și pentru a spune aici că răspunsul îl onoreză pe cel pe care îl cunosc: Florin Rotaru.

Ca PS, dau un singur motiv pentru clauza aceea pe care unii o găsesc curioasă: dacă un grup de concurenți își expun unii altora textele pe care le prezintă într-un concurs (nu neapărat acesta, oricare) ei își pot crea un potențial avantaj față de cei din afara grupului, ajustându-și textele astfel încât să nu evite aceeași temă, aceeași abordare, lucru care provoca o saturație în partea juriului. Că aici efectul a fost invers, și că tu ai devenit victimă, asta ține de modul în care informația a fost folosită. Fie acest motiv, fie altul, e mai bine să le păstrăm în folderul personal.

diacritice.
Ți s-a mai spus, dar te faci că nu știi. Ieftin.

Foarte fain turnate epigramele tale. Croitor bun.
Desi cred ca ai masurat de zece ori, si ai taiat doar o data, o sa incerc, la iuteala, invers:

Ți-ai luat la Vâlcea trei costume
Și toate trei - de protocol;
Le-au descusut, au dat de nume,
Și ai venit în fundul gol.

Malițioztatea, cine e în temă, se adresează juriului. Cunoscătorii știu de ce!
Calimero

Ți-am spus că, dacă tot e să stai pe lângă butoi, stai pe lângă cel cu varză, nu pe lângă cel cu vin. Deși, dacă mă gândesc mai bine, și lângă cel cu varză e un risc...
Care (cine) \"le\" (spune)? Toate cele spuse în trei versuri înainte? Tu ești turburel? Dacă da, scrie-te cu literă mare. Dacă nu, cam cie ar fi înțeleptul cu sfatul?
De ce neapărat Bohotin, n-are rost să mă mai întreb.
Explicația trebuie să fie, neapărat, mai lungă decât cele patru - hai să le zicem - versuri. Ca de obicei...

Rateu.

P.S. Pot să stau lângă Merlot? Sau lângă contele de Sauvignon?

Calimero

Citesc cu interes relatarile despre Festival si va doresc timp frumos si creatii inspirate.

Ideea de a strange poezistii la mare ...mi-o revendic. E drept ca era .. in cort, era la Vama Veche, si era ... iarna. Iata ce spuneam in decembrie, in \"Darea de seama\" de la \"Umor de sarbatori\" (partea I-a), postat de Daniel Bratu:
http://poezie.ro/index.php/poetry/98783/index.html

V-am strâns pe toți aici, la Vamă,
Să facem o Dare de seamă.
Ei, nu chiar toți, am dat un sort,
Sunt numai câți încap în cort.

Pentru că-i scump Revelionul,
La Plazza, sau la Monteorul,
Și e mai ieftin la cazare,
V-am strâns - câți ați venit - la mare.

Prevazusem si salvarea in cazul de tsunami, si tot:

Se-ncinse-ndată un cadril,
Coordonat de Bobadil,
Radu, pierdut în inundație,
Zise decis: Trebe Fundație.

Și striga tare-n megafon:
O facem toată din beton
Să nu mai intre apa-n corturi,
Ghio nota și el cu bolduri.

Salutari tuturor de la Agigea, pentru Don Adrian Firica, reiau de scriam in decembrie:

Și, academic, don Firică
Se avântase fără frică
Să își salveze din potop
Țigara, și pe doamna Popp.

Parca i-ar sta bine si cu o stea acestei manifestari deosebite. Argumentarea? CA MANIFESTAREA SA DEVINA TRADITIE.

Toți doctorii de la spital
S-au adunat să-ți curme chinul;
Ți-ai revenit pe plan vital,
Când ai văzut că-ți beau tot vinul.

Calimero

Poem în podul cu grinzi și întuneric

Citești acest poem întins pe spate
În podul plin cu grâne și cu grinzi,
Țigara stingi. Nu vrei ca să aprinzi
Fânul uscat și martor de păcate.

Prin țigla spartă picură solemn
O burniță, ce prevestind zăpezi,
Te face, brusc, la schiuri să visezi;
Cartea și ele-s din același lemn.

Esența lui o simți intrând în stern
Ca o sentință dată-n tribunal,
Din mână cartea lași, c-un gest regal,
Din pod cobori, pe scările de lemn.

P.S. Plăcut. Frumos și simplu spus. Aduce a Păunescu, poetul.

Suntem complici și tu și eu, egal
La crima de-a nu fi iubit de-ajuns.