Lingura de lemn a epigramiștilor

Mă știu cam toți de fată mare
Si asta doar cand beau licoarea
Vecinu-mi zice că sunt bună-tare
Eu ardeleancă zic: No! Rea!

Dane, în principiu sunt de acord cu tine. Dar nu trebuie să cădem nici în extrema cealaltă. În ultima vreme, pe agonia, am avut impresia că se face umor (epigramă, în speță) cu dinții strânși. Lipsește degajarea de odinioară. Sunt multe orgolii. Cei nou veniți, care cochetează cu genul și care sunt mai puțin inspirați, sunt primiți cel puțin cu rezervă. Tonul pedagogic, superior, cu care se fac uneori observațiile consider că, de multe ori, face mai mult rău decât bine. Amintește-ți cum scriam cu toții acum câțiva ani. Când citesc replicile de pe vremea aceea, cel puțin pe ale mele, mi se face rușine. Cred că dacă aș fi nimerit acum pentru prima dată pe sait nu aș fi rezistat nici măcar o lună. Am crescut și am învățat cu toții aici grație epigramiștilor consacrați la acel moment și care ne-au primit cu îngăduință. Mă refer aici în special la Sorin Olariu și Ion Diviza pe care nu i-am văzut niciodată implicați într-o altfel de dispută decât cea care ține strict de epigramă. De aceea consider că cea mai bună abordare a fenomenului epigramatic ar fi o atitudine relaxată combinată cu facilitățile Atelierului și chiar a off-topicului pentru creațiile mai puțin reușite. Aici intervine necesitatea unui editor pentru secțiunea epigramă. Un editor care să aibă girul conducerii saitului și, cred eu, și pe cel al celorlalți epigramiști. De exemplu, cred că tu ai fi potrivit pentru acest job. Demeresul tău, făcut cu bună intenție, mă îndoiesc că ar avea prea mult succes. Părerea mea.

Văd, vă pricepeți în valori
Și criticați amici, din nori.
Mai des să-l lăudați pe Ghiță -
Că-i genial băiatul.. criță.

Văd că în aprecierea epigramiștilor avem cam aceleași criterii. Și eu îmi aduc aminte cu nostalgie de începuturi, când am fost încurajat de aceiași Olariu, Diviza și, foarte important pentru mine, de Genuneanu.
Și în amintirea acelor vremuri, mi-am propus să încurajez sistematic pe noii veniți. Cu o singură condiție: să simt în ei plăcerea epigramei, umorul, amuzamentul, dar și dorința de a învăța, de a se perfecționa.

Dar în ultimele săptămâni am impresia că e o avalanșă de catrene sub orice critică. O metodă bună ar fi atitudinea constant critică a consacraților. Dar în ultima vreme aceștia cam lipsesc. Și cum un editor care să facă o triere (Atelier și OffTopic) nu există, m-am gândit că singura metodă e autocenzura lor. Iar asta nu se poate realiza decât prin rușine. Rușinea de a apărea în acest top.

...zic și eu
De acord cu Florin (dacă nu le spunea el înainte le-aș fi spus eu oricum) în următoarele chestiuni:
- demersul de mai sus, deși făcut cu foarte bune intenții, s-ar putea să nu aibă efectul scontat;
- necesitatea unui editor pentru epigramă (propunerea cu Dan Norea este foarte bună);
- necesitatea folosirii cu mai mare eficiență a facilităților oferite de site (mai ales a atelierului);
- necesitatea unei atmosfere mai relaxate pe site, mai ales prin înfrânarea orgoliilor, prin tactul de a face comentarii negative fără să se descurajeze autorii și prin evitarea stărilor conflictuale generate de discuții care n-au legătură cu epigrama.
În legătură cu propunerile pentru respectiva \"listă a rușinii\", problema gravă nu este aceea că domnul Sibiceanu (un scriitor mai mult decât onorabil) sau alții (care nu-și spun epigramiști) se amuză printre epigramiști (doar prin replici), mai grav mi se pare mie că a scăzut autocenzura la colegi care, după ce au demonstrat că știu să facă și epigrame bune, postează prea multe catrene proaste pe pagina principală...
Cam atât deocamdată.
Oricum, Dane, faptul că te îngrijorează soarta epigramei de pe site și că ai avut curajul să inițiezi această dezbatere este lăudabil!
Cornel

Încet-încet ajungem la un numitor comun:
- necesitatea unui editor de specialitate, care să urmărească nu numai textele, dar și replicile; fără acest editor, riscăm să ajungă la Atelier textele \"novicilor\" (cum au pățit la vremea lor Bunduri, Toderașcu...) și pe pagina principală textele membrilor vechi, fără niciun discernământ;
- o atmosferă relaxată, fără critici înverșunate, ci mai degrabă sfaturi, utile acolo unde există teren fertil;
- necesitatea autocenzurii.
În această ultimă idee (stimularea autocenzurii) am venit eu cu propunerea de față. Dar dacă voi (tu, Rotaru și alții) credeți că el contribuie mai degrabă la o atmosferă încrâncenată, care să descurajeze tinerele speranțe, îl retrag. Pur și simplu simțeam că trebuie să fac ceva.

Din topul publicat lipsesc suspecții obisnuiti. (Ba, mai mult, sunt nominalizați și mângâiați pe creștet). Adica ne legăm, cum bine s-a remarcat, de epigramiști ocazionali, care ne vizitează din curtoazie, și nu sancționăm rebuturile celor care își arogă titlul de epigramiști? Mă îndoiesc că felul acesta de a lua taurul de coarne poate asigura calitate. Asta dacă Dan Norea intervine în calculul hârtiei (e preferatul meu ACUM, cu șanse mai mici decât ceilalți doi) și va face ce n-a făcut niciodată. Chestia cu taurul.
Dacă tuturor nu le pasă, ce poate face redactorul? Să ia replici la figură cum dă Cucearavii? Și alții, și alții...
Am intervenit pentru că Dan Norea cădelnițează chestia cu Calimero duru (e de fapt unul din autorii ideii, alipit veleitarilor criticați de mine), și chestia cu principiile exagerate (sic!). Principiile - ori sunt, ori nu sunt. Că le compară cu ale lui, asta e chestie de maniere. Am tot încercat să le predau (manierele), încă o mai fac, dar speranțele mele de reușită sunt tot mai slabe. Duritatea a însemnat: argument - la text - și concluzie: chix, proastă, de atelier. Prin contrast, că tot îți place, formulări de genul celor cu care îi scuzi pe Miloș, Chetreanu, etc. nasc monștri (de texte).
Retragerea a fost cauzată de cu totul altceva (proiectele mele). Nu am făcut în calitate de redactor altceva decât am făcut INAINTE și DUPÃ ce am renunțat la această funcție. Adică - să critic texte proaste.

Ceea ce o voi face mereu. Evident, peste două luni.

Aș ruga, ținând cont de bunele maniere, încălcate de Dan Norea, să nu mai fiu pus în situația de a cere, cum cer acum: Pe ce te bazezi, Dan Norea, când mă cataloghezi de dur? A fost MÃCAR un text prost lăsat de mine în pagina principală, sau MÃCAR un text bun trecut pe nedrept la Atelier? Ãsta e criteriul pe care mi l-am impus. Ți l-aș recomanda și ție, sperând să ajungi redactor.

Calimero
cu dispensă de la sine pentru ruperea tăcerii

Uitasem: Florin, Cornel, nu e cazul să insistați cu susținerea mea ca editor. Las deoparte alte argumente, singurul care contează este lipsa de timp. Am 60 ani, nu beneficiez de nicio reducere (grupă de ramură, militărie și, sper, nici boală) așa că până ies la pensie în mod normal, nicio șansă.

În schimb, mă uit în jur și văd un tânăr pensionar foarte potrivit - Cornel Rodean.

Nicidecum! Aș adăuga și ceva abilități psiho. Dane, jos pălăria! Subscriu, întru totul, părerii exprimate despre mine (mai bine zis despre \"creaturile\" mele). Stilul abordărilor tale este net profitabil pentru orice începător, avansat, căpos sau... sensibil. Cu clasă și ușor îndulcit ai abordat și problema unui editor specializat în epigramă, evitând să \"muști\" fățiș și dur (spre deosebire de alții - cineva chiar pe texte și total paralel cu epigrama) persoana ce se ocupă (probabil temporar) de gen.

PS Acum am citit și ultimul tău comentariu. Sunt bune criticile și \"sfaturile\", dar, cum remarcai, nu \"din avion\", din turnul de fildeș, din înălțimea unui semizeu al epigramei, sau al altui gen, aleatoriu.
Cu prietenie, Mișu

Ținând cont de experiențele vechi, n-aveam de gând să intru într-o polemică cu tine, n-a dus niciodată la nimic bun. Ți-am pomenit numele în introducere doar pentru a sublinia că, în ciuda divergențelor dintre noi, îți simt lipsa. Ai luat, ca de obicei, jumătatea goală a paharului.

Trec peste acuzația lipsei bunelor maniere (care ea însăși este un răspuns la întrebarea ta). Dar pentru că mă obligi, îți răspund:
- în privința \"principiilor exagerate\", despre care spui \"Principiile - ori sunt, ori nu sunt\": unde scrie că există undeva un set de principii, unanim recunoscut, al căror fericit deținător ești tu ? unde scrie că cine are un \"principiu\" în minus, este neprincipial ?
- în privința durității: nu m-am referit niciun moment la metodele tale, ci la (citez) \"tonul dur\" pe care îl foloseai în aprecieri.

În rest, nu ți-am înțeles spusele în întregime. Dacă prin \"calculul hârtiei\" înțelegi ocuparea locului de editor, întâmplător tocmai mi-am recuzat (pentru că fusesem propus de doi colegi), înainte de a-ți citi comentariul. Cu alte cuvinte, îm niciun caz nu ăsta a fost scopul textului de față.

Intervin animată de stima pe care o port colectivului de epigramiști de pe sait.

Consider că avem, cu toții, suficient umor pentru a ne putea înțelege între noi.

Mie mi se pare interesant proiectul domnului Dan Norea. Sunt de admirat buna intenție și efortul de a urmări și clasifica toate epigramele și replicile postate (pe pagina principală) - demers deosebit de dificil, în opinia mea.

Aș avea și două propuneri:

- La sfârșitul lunii, să fie evidențiată atât cea mai slăbuță epigramă/replică, cât și cea mai bună! S-ar crea, astfel, o emulație binevenită printre epigramiști.

- Titulaturile să fie \"Epigrama de mucava\" și \"Epigrama de aur\" - sună mai elegant decât \"Lingura de lemn\".

Mișu, nu știu exact definiția diplomației. Dacă tu prin diplomație înțelegi a spune adevăruri, fie ele și dure, pe un ton care să nu jignească (mai exact, să îndulcească duritatea conținutului), atunci cred că am încercat toată viața să fiu diplomat.

Daniela, hai să separăm lucrurile. \"Epigrama de aur\" înseamnă un concurs, adică organizare, regulament, epigrame participante, modalități de votare... Adică ceea ce a organizat Calimero timp de aproape un an, cu succes, dar cu un efort destul de mare. Nu e simplu și în orice caz, n-am de gând să organizez așa ceva în următorii ani. Nu pe agonia, în schimb sper ca în 2011 să organizez un concurs cu Clubul Umoriștilor Constănțeni.
Cât despre \"Epigrama de mucava\" (n-am auzit de termenul ăsta, mai degrabă despre niște lămâi), hai să-ți spun un secret, dar nu-l spune nimănui: n-am de gând să fac din asta un obicei. Textul de față se vrea numai un semnal de alarmă, care să domolească (doar pentru moment) avalanșa de catrene proaste. Cine are urechi de auzit pricepe, cine nu - nu.
Revin la \"lingura de lemn\". Eu credeam că este un termen cunoscut pentru ultimul loc. Prin anii \'80 participam la serviciu la un fel de Pronosport intern, care se solda, de două ori pe an, cu un chef la restaurant. Câștigătorul stătea în capul mesei, ultimul clasat primea o lingură de lemn și îi turna toată seara în pahar câștigătorului. Îmi amintesc cu plăcere că am fost în ambele ipostaze. Evident, nu simultan. :)

Dane, lăudabilă inițiativa dar cu șanse mici de succes, din moment ce, iată, primul comentator a înțeles atît de multe din acest demers încît trîntește un catren (?!) la fel de prost precum cel prins în lista ta.
Poate că soluția e cea aplicată de Laurențiu Ghiță: cînd apare un text foarte prost, să strigăm după un editor pînă cînd acesta va fi nevoit să ne asculte. Din păcate, sunt mulți epigramiști foarte buni, pe acest site, care nu au luat niciodată atitudine împotriva rebuturilor literare, așa sunt alții care sunt mult mai exigenți cu începătorii decît sunt cu propriile texte. Sunt mult prea puține persoane diplomate, ca tine, așa că te întreb și eu, că doar n-oi da cu parul: ești sigur că nu îți poți face timp să monitorizezi agonia catrenistică?

Soluția lui Laurone e bună pentru textele postate pe pagina principală. Dar pentru replicile care poluează subsolul, nu văd altă soluție decât aceea de a-i face sistematic de rușine. Sper ca măcar o parte din ei să înțeleagă ceva chiar din textul acesta.
În privința întrebării finale - categoric nu.

În urmă cu aproape un an, când am participat la openul lunii mai, am „croșetat” o tentativă de epigramă, în care spuneam că, dacă nu reușesc să obțin trofeul „Arcașul de aur”, mă voi întoarce la cratiță, în speranța că voi obține măcar trofeul „Lingura de lemn”. Iată : trofeul „Lingura de lemn” chiar se decernează! Deci, am anticipat bine.
Desigur, notele primite atunci au fost pe măsura nepriceperii mele. Nu pot să nu zâmbesc când îmi amintesc că Ion Ruse a caracterizat-o pe scurt: „lipsă poantă, prozodie deficitară” și a notat-o cu 4. (Ha, ha! Nu știa cine-i va lua mai târziu prozodia la bani mărunți!) Atunci am fost tare bosumflată pe cei care mi-au dat note mici, pentru că îmi consideram tare valoroasă creația. Ba, mai mult, chiar dacă nu scrisesem niciodată o epigramă, m-am cam băgat în seamă cu comentarii, păreri, de zici că eram pe site de când lumea. Așa că încerc să-i înțeleg pe cei care lasă comentarii neinspirate la epigramele noastre.
De ce spun toate astea? Pentru că eu consider că, la fel ca mine atunci, cei vizați nu înțeleg nimic din demersul tău. Ca dovadă, prima grozăvie postată de unul din autorii nominalizați. Parcă a vrut să confirme că merită atenția care i se acordă.

Din ceea ce am citit mai sus desprind o concluzie: Cornel Rodean trebuie sa fie instalat editor in cel mai scurt timp. Ca sa nu refuze, ii promitem ca il propunem pe timp limitat: un an, sa zicem, sau cinci...
Bine, omul e ocupat, e presedinte de cenaclu, dar are putere de munca, are rabdare, are simt analitic, cunostinte solide de prozodie, talent, tact etc.
Hai Cornel, intelege de ce nu poate Dan, omul are obligatii de serviciu. Promite-ne ca o faci de proba, pentru o vreme. Multumim.
Daca totusi nu poti, poate poate alcineva. Vali?

Poate nu aș mai fi intervenit în dezbatere deocamdată, dar, deoarece a fost deturnată spre mine propunerea făcută de Florin (și susținută de mine) cu privire la rolul de editor, mă simt obligat să răspund, în ceea ce mă privește:
Nu, mulțumesc!
Cornel

Vali, degeaba faci comparație între situații, debutul tău nu seamănă cu nimic din exemplele de mai sus. La tine erau vizibile de la început simțul umorului (pe care îl ai sau nu, aici nu încap jumătăți de măsură), dar și lecturile masive din poeții clasici (dovadă măiestria prozodică din poeziile tale pentru copii). Dar mai ales, am simțit la tine dorința continuă de a te perfecționa. Sunt convins că ai citit literă cu literă toate lecțiile de prozodie ale lui Cornel Rodean.

Ei bine, dacă aș simți măcar o fărâmă din toate astea la unul din cei de mai sus, zău că l-aș încuraja și sfătui să continue. Dar tu nu vezi că nu vor să înțeleagă nici măcar noțiunea elementară de rimă ? Nu vorbesc despre accent, ritm, picior, metrică, astea deja sunt ca analiza matematică față de operația de adunare.

\"cei vizați nu înțeleg nimic din demersul tău\". Ba eu sunt convins că da, dar insistă dintr-o încăpățânare disperată. În particular, Lascarache încearcă de ani de zile să fie băgat în seamă de epigramiști. N-a evoluat absolut deloc, probabil îi lipsește bucățica de creier necesară. Sunt convins că are multe alte talente, dar el vrea aici. Cum să nu înțeleagă nimic, ce e așa de greu de înțeles ? E ca și cum eu m-aș duce la o gală de gastronomie. Nu am simțul gustului, nu cunosc numele mirodeniilor și nici măcar ale zarzavaturilor, n-am gătit niciodată altceva decât omletă, dar merg și pregătesc în fața unor cunoscători un pește umplut. Păi n-ar fi o dovadă crasă de lipsă de respect ? Dacă un bucătar cunoscut mă sfătuiește să citesc o carte de bucate și să mai exersez, e normal ca eu să mă îmbufnez și să mă consider persecutat ?

Să mai scrii o epigramă slabă se poate întâmpla oricui. Să scrii sumedenie de epigrame proaste e o problemă serioasă, dar nu gravă. Mai grav e când scrii prostii cu duiumul, ți se face observație pe chestia asta, dar tu o dai pe persecuție, pe Securitate, pe Dalai Lama, pe Orășanu, pe Ghiță, pe Băsescu, etc.
Acum cateva săptămâni, ne extaziam de performanțele atinse de epigramiștii agoniști în revista EPIGRAMA. Zâzania s-a stârnit în momentul în care s-a lansat ideea reeditării unei antologii care să eternizeze acest succes. Și s-au trezit toți bășicați la gândul că personalitățile domniilor lor vor lipsi din hronic.
Deși inițial s-a dorit o lista care să trieze un pic numele înghesuite pe pomelnic, orgolii și vanități au stopat ideea și proiectul s-a oprit un pic până se va găsi soluția salvatoare. Care s-a găsit și va fi comunicată oficial curând.
Problema e alta.
Pornind de aici, s-a umflat tărăța în maeștrii creatori și au năpădit site-ul cu o grămada de epigrame, doar-doar vor fi luați în seamă că au activitate și dictatorul Orășanu i-a oprimat și oprit de la publicare.
Eu am zis că Orășanu,cu relele și cu bunele lui, a menținut un nivel ridicat pe acest site.La rele, că tot m-a stârnit, i-aș aloca o oarecare iritabilitate și tendință de scandal, dar care pălesc în fața exigenței și curajului de a spune în față unui Bodea, unui Cucereavii, unui Cuzuioc, unui Mishu Chietreanu sau cum își mai zice acum, Lascarache, Deliman, etc. că scriu prost și că au de studiat și de corectat.
Cum orgoliul este mai presus de luciditate, majoritatea au luat-o ca atac la măreața personalitate,declanșând acest inutil serial de catrene stupide și de replici care nu ne fac cinste.
Un alt fenomen este trezirea bruscă la viață a lui Jupp, care s-a speriat la gandul că noua antologia va apărea fără el. Revenirea sa e un lucru bun, pe care îl salut cu toată sinceritatea, Jupp ridicând, fără doar și poate nivelul epigramei pe acest site. În ceea ce privește antologia, i-am explicat poziția mea și sper că a trecut peste inerenta dezamăgire și mi-a înțeles rezervele.
Dar,una peste alta, e de bun augur faptul că tabăra calității a mai câștigat un adept.
Mă bucură și luarea de poziție a lui Norică și semnalele din partea celorlalți. Eu zic că, până se ia o decizie la nivel de editor, e necesar ca textele proaste să fie taxate de cei care credem că știm ce e aceea o epigramă, oriunde apar. Pe prima pagina, pe comentarii, unde le prindem. Și să lăsăm menajamentele deoparte, că nu mai e cazul. Dacă nu pricep o aluzie, trebuie să le spunem de-a dreptul. Altfel,ne adâncim în gunoi și e păcat pentru ce am obținut până acum și, în plus, dăm apă la moară neprietenilor.

Revin cu o sugestie. Acei care avem drept de steluță, să ni se acorde și drept de nuielușă. Adică o steluță \"negativă\", acordabilă in aceleași condiții cași cea \"pozitivă\"

cred că exagerezi. În primul rând, aprecierile la adresa lui Jupp sunt necolegiale, ca să nu spun mai mult. \"S-a speriat la gandul că noua antologia va apărea fără el\". Ție îți sună fair play? Este aceasta o realitate indubitabilă? Sau poate este doar părerea ta exprimată un pic cam sentențios? Cât despre propunerea ta cu steluța \"negativă\" acordabilă în aceleași condiții ca și cea \"pozitivă\"... no comment.

Florin,
N-am zis că e o realitate. E o senzație. Că nu am nimic personal, o dovedesc rândurile de mai departe. Citește-le și pe acelea.
De ce \"no comment\"? Ba \"comment\"! Nu ar fi decât o evidențiere negativă. De trimis la ATELIER să rămână dreptul suveran al unui editor.

no comment se referea la exprimare. Cum să dai steluțe \"pozitive\" și \"negative\" în aceleași condiții?!! Cred, în continuare, că zâmbetul dispare, înlocuit fiind de scrâșnirea dinților. Hai să scriem epigrame bune. Asta e soluția.

Bună inițiativa lui Dan și interesante toate luările de poziție. Chiar din comentarii se simte nivelul celor care sunt și a celor care se cred epigramiști.
E bine că doriți ca nivelul epigramei să fie menținut cât mai sus să dovediți că dintre toți scriitorii epigramiștii au cele mai \"ascuțite\" minți. Un epigramist bun mă ucide într-un duel sau nu. Dacă nu, trebuie să-și respecte adversarul dacă vrea să fie respectat, dacă da îl respect și îl evit, caut unul pe măsura mea.
Un epigramist bun poate scoate o epigramă de antologie și o grămadă de rebuturi. Așa se întâmplă și în alte domenii. Important e să nu rămână numai cu una bună!
Despre mine cred că Dan a zis bine iar Orășanu simte că aș putea fi mai bun și eu nu-l ascult, dar nu-l contrazic. Te înțeleg dragă Calimero, dar crede-mă că mă simt bine așa, sunt Geamăn, mi-am demonstrat că pot și pentru mine e suficient. Nu intru la comentarii să mă bag în seamă, vă tratez pe toți ca egali, dovadă că intru în comentarii cu toți, asta să-mi omor timpul pe care mi-l mai dă Dumnezeu. Aș vrea să cred că \"libertatea cuvântului\" nu poate fi îngrădită nici chiar pe acest sait, dar ăstia care suntem mai tot timpul pe la off sau atelier ar trebui să mai rumegăm și asta doar dacă suntem convinși că editorii sunt de bună credință și asta o înțelegem dacă după poziția lor mai vine și a voastră, a meseriașilor.
Încă ceva, vine o vârstă la care le mai stâlcești, le mai chinui, mă gândesc la Genuneanu, Cuceravii, care-s puțin mai tineri ca mine, vrem nu vrem ne mai ramolim dar vă rog din inimă să nu vă purtați cu noi ca individul din Craiova care a omorât un bătrân că i-a tăiat calea! Moșii ăștia ce vă supără uneori mai au încă inimă, uneori ținută greu! Eu încă mă socot util pe acest sait, sunt câțiva care s-au lansat trecând la început și pe la mine și eu pe la ei, asta mă bucură, mă bucură că au ajuns buni și asta nu-i puțin, așa cum dacă Dan Norea, Sorin Olariu și alții, nu m-ar fi suportat nu aș fi ajuns să mă \"chinuie\" Calimero!
Dan zice să fie premiați cu lingura asta cei care sunt la texte, eu zic că dacă sunt la texte să fie premiat editorul care i-a băgat acolo, iar voi cei buni să periați în limita timpuli tot, și atelierul și offtopicul că acolo mai găsiți și marfă bună dar și marfă că nu vă ajung toate lingurile de lemn ce se vând pe litoral!
Propun ca pentru epigramă să fie trei-patru editori care să se înțeleagă între ei, nu au mult de lucru, apar câteva epigrame pe zi , dar uneori multe comentarii și astea pe paginile celor buni, unde pot imediat să dea o replică pe măsură și \"fraierul\" să înțeleagă și să se oprească!
Cei trei-patru să fie: Dan Norea, Cornel Rodean,Laurențiu Ghiță, Gârda Petru.
Pentru aceasta Domnul Herinean să acorde Domnilor Norea și Gârda nivel să poată da steluțe, asta fără teamă, epigramiștii nu aruncă cu stele cum aruncă alții pe aici, deși epigrame bune apar zilnic.
Iertați-mă că m-am băgat aici dar dacă numele meu a apărut pe această pagină înseamnă că mai trăiesc și nu vă sunt indiferent!
petru miloș

Nu m-ai înțeles. E vorba de a da \"steluțe\", când e cazul și \"nuielușe\",când e cazul. Ce ți se pare deplasat?

steluțele \"pozitive\" le dai în anumite condiții (de calitate) iar cele \"negative\" în cu totul alte condiții. Nicidecum în \"aceleași condiții\". Ce e așa de greu? Nu sesizezi hilarul situației. Om fi noi epigramiști, dar se presupune că umorul nostru este voluntar. Și uite așa am poluat comentariile mai mult decât ar fi făcut-o cei incriminați, cu replici nereușite.

Așa e,ai dreptate. \"Condițiile\" mele se referă la condițiile de acordare, în sens de \"atribuții\", cf. ghidului de acordare.
Sunt total de acord cu tine și constat cu stupoare că, luat cu atâtea discuții, proiecte de antologii, liste, bălării, n-am mai scris nici eu o epigramă de mult!

\"n-am mai scris nici eu o epigramă de mult!\"
(mărturisește Laurențiu Ghiță)


Cum stau aici și te ascult
Că n-ai mai scris ceva demult
O întrebare-apare-ndată:
Demult la tine-i niciodată?

A scrie versuri, nu-i ușor
Și nu pot scrie toți “de fiță”;
Să scriem totuși binișor,
Sau cel puțin așa... ca Ghiță.

Dacă tot e la mijloc...

Așa,neică!
IA să îți răspund.

Am să-ți răspund, vezi bine,
Cu-o frază-adevărată:
Demult-ul e la mine,
La tine-i niciodată!

Revenirea mea și proiectul antologiei lansat cam în aceeași perioadă sunt doar o coincidență nefericită. La momentul cînd mi-am făcut contul Viorel Vrânceanu nu aveam habar de inițiativa voastră. Am fost informat despre ea tocmai pentru că mă reactivasem.
Există în viață motive mult mai importante pentru a dispărea sau a reapărea pe un site, literar sau nu, decît micile mîncătorii între \"colegi\". Cînd veți înțelege acest lucru, cînd veți dimensiona exact cît aduce acest site vieții voastre, poate veți fi și voi ceva mai relaxați.

Zi și tu, Petre, nu-i un semn?
Apreciază dumneata:
La el condeiul e de lemn
...Și parcă ar mai fi ceva

N-am venit să trag un hohot,
Ci constat, măi constănțene:
Asta-i lingura de dohot
În butoiul cu... catrene.


Altminteri, Dane, consider că e o discuție binevenită, căci prea se înmulțiseră pe agonia catrenele de doi bani.

Vorbesc serios!
În primul rând, vreau să vă spun că luarea de atitudine a lui Dan Norea o agreez întrutotul. Din păcate, vine destul de târziu, când s-a ajuns mult prea departe. Exact asta mă și amuză! Din când în când, am taxat, cu cele mai bune intenții, asemenea devieri de la regulile epigramei, dar faptul că am făcut-o tranșant i-a deranjat pe respectivii autori, epigramiști adevărați, de la care eu am pretenții. Nu mă sfiesc să dau nume: Dan Norea, Cornel Rodean, Ioan Jorz, Laurențiu Ghiță. Eu știu că adevărul doare, dar iată unde se ajunge dacă nu tai răul din fașă. Cel mai tare mă distrează Laurențiu Ghiță, care a jurizat un concurs pe Bocancul literar, acordând locul întâi unei epigrame la care rimau doar două versuri! Văd că s-a ajuns să nu mai rimeze niciunul... O evoluție fantastică a epigramei, pe site! Aproape după fiecare dispută de acest gen, mă bătea gândul să mă retrag de pe Agonia. Până la urmă, am făcut un compromis, propunându-mi să nu mai intervin cu comentarii defel. Asta explică lipsa mea de activitate de pe site.
La comentariile mele critice (puține, dar ferme) nu trebuie uitat nici cel în care am contestat jurizarea contradictorie făcută de Nicolae Bunduri, la concursul de acum un an de zile. Din fericire, el nu s-a supărat, dar au făcut-o alții, luându-i apărarea numai pentru faptul că e un epigramist excelent. Dar ce are una cu alta? Și Hagi a fost un fotbalist genial...
Ar fi încă multe de spus, însă la ce bun ...
Părerile mele, de obicei, irită cam mult.

O zi bună, în continuare!

Ioane, mă bucur că ești amuzat, dar îmi pare rău să-ți reamintesc că încurci borcanele. Una e epigrama pe site, alta e un concurs de începători. Sunt convins ca, dacă la grădinița din vecini s-ar organiza un concurs similar, i-ai băga în sperieți pe bieții copii, care abia au învățat ce e aceea o rimă. Nu din cauză că am dat eu premiu acolo am ajuns aici.
Fii convins ca , atât eu,cât și Norea ,cât și Cornel, cât și Nelu Jorz am băgat la cutiuță criticile tale întemeiate. Nu e cazul celor de la care a pornit furtuna.
Oricum,e bine că ai intrat și tu în joc, chiar dacă un pic din offside.

Chiar așa! Eu nu am încurcat niciodată borcanele pe aici. În schimb, tu ai făcut-o destul de des, iar când ai fost prins în ofsaid, prompt, sai invocat graba.
Explicația ta, vizavi de acel concurs, e de-a dreptul puerilă!
Concurs de începători? Eu cred că era un concurs de epigrame organizat pe un site. Deci, ceva mai presus decât o simplă postare a unui catren pe site, de către un autor oarecare. Dovada că n-ai băgat \"la cutiuță\" e chiar justificarea de mai sus.
În plus, văd că ai împrumutat din limbajul amicului Ioan Jorz; el mă alinta cu \"Toderașcule!\". Faci dovadă și de respect, totodată. Mulțumesc!

Vă rog, nu-mi arătați obrazul
O spun pe un ton demn
Să criticăm dacă e cazul,
Doar lin … gura de lemn

Norică, ~Numai bine~

Imi cer scuze ca intervin intr-o discutie in care parerea mea nu are nici o relevanta.
As vrea sa spun, insa, cum se vede din afara.Recunosc faptul ca citesc epigramele postate aici cu placere. Unele sint foarte reusite, altele iti vine sa te duci in lume. Ca si in poezie. Nu sint expert, dar pentru a avea simtul umorului si pentru a nu te impiedica in prozodie nu cred ca ar trebui sa fie atita scandal. Stiu, o sa fiu intepat, dar imi asum riscul.
Ce vreau eu sa spun e faptul ca am apreciat intotdeauna umorul pe acest site. Toti avem orgolii. Corect. Din afara se vede foarte urit polemica voastra. Ca de altfel si la noi, astialalti. Am vrut de multe ori sa las semne pe o epigrama buna, dar mi-am zis ca nu trebuie, nu sint expert.
Bravo voua, inclin sa cred ca sinteti o comunitate, cu tot ceea ce implica ea.
Cred ca ar trebui sa va detasati putin de intepaturi si de orgolii. Eu ma consider un om cu simtul umorului si va urmaresc tot timpul. Va propun(ca unul care va citeste, adica nu scrie pt ca e epigramist) doua nume de editori, iar voi votati. Mie nu-mi iese nimic. Va dau doua nume apoi supuneti la vot. Ce ziceti? Eu sint pe dinafara. Va plingeti de calitatea epigramelor dar nimeni nu-si asuma raspunderea. Ce ziceti?

Consider ca - in general - exista trei tipuri de incepatori intr-ale ale epigramei:
1. Cei care au umor si talent nativ, dar prozodia lor este deficitara.
2. Cei care nu au umor sau au un umor numai de ei inteles, dar prozodia lor este buna, semn ca au exercitiu ca versificatori.
3. Cei care nu au nici umor, nici prozodie.
Daca in ultimele doua cazuri nu sunt prea multe de facut, in cazul celor cu un simt al umorului inascut si cu talent vizibil, este doar o chestiune de timp pana se vor pune la punct cu prozodia, care are si ea niste chitibusuri. Cu conditia sa vrea sa invete si sa nu se simta jigniti cand primesc sfaturi.
In concluzie, fiecare aspirant la titlul de epigramist trebuie abordat diferit de catre cei mai experimentati, in functie de categoria din care fac parte ca debutanti.

Sunt de acord cu absolut toate câte s-au scris mai sus dar am și eu o întrebare:
Pot să știu care este numele supervizorului care l-a înlocuit pe Calimero la ,, epigrame \'\'?... așa, de curiozitate, că oricum mor prost dar să nu mor neimformat.
În altă ordine de idei, cred sincer că d-l Orășanu merită plâns deoarece era zelos, priceput și măcar îți arăta unde ar trebui să te doară.
Cu epigramiștii e precum cu suporterii la fotbal. Unii stau la sectorul VIP, alții la tribuna a I-a, alții la peluze iar cei mai înfocați la galerie.
Fiecare privesc fenomenul și îl înțeleg în felul lor. Experții se regăsesc întotdeuna pe banca tehnică. Toată problema e să nu care cumva să becalizăm epigrama.
În rest toate bune și frumoase și vă salut cu respect pe toți.
Cine a apucat să vă cunoască eu cred că are numai de câștigat.

Emil

Deși nu mi-am dorit-o, subsolul textului a ajuns gazda unor mici dispute. Le iau pe rând.


Laurone, presupunerea că Jupp \"s-a speriat la gandul că noua antologie va apărea fără el\" nu își avea locul aici. Dacă nu din alt motiv, măcar pentru faptul că este numai o presupunere, a ta. Eu nu cred în ea.
Pe de altă parte, dreptul la nuielușă de care vorbești există deja. Nu ne împiedică nimeni să criticăm textele sau replicile mai slabe dar, mai ales, să dăm un sfat acolo unde simțim că se poate îndrepta ceva.


Petru Miloș, \"Un epigramist bun poate scoate o epigramă de antologie și o grămadă de rebuturi.\" Ai dreptate, dar compară rebutul unui epigramist bun cu mostrele de mai sus și vei vedea o diferență ca de la cer la pământ. Citatele mele dovedesc faptul că nu a existat nici cea mai mică strădanie de a învăța ceva.
\"Dan zice să fie premiați cu lingura asta cei care sunt la texte, eu zic că dacă sunt la texte să fie premiat editorul care i-a băgat acolo\". Păi asta e problema, că în acest moment nu există un editor însărcinat cu trierea epigramelor. Probabil fac cu schimbul cei care există, dar nefiind de specialitate, le mai scapă câte ceva. Aici am propus eu să intervenim, până se va rezolva problema unui editor.


Ioane (Diviza), mă bucur că îmi aprobi inițiativa.


Ioane (Toderașcu), nu cred că era momentul unei replici de genul \"eu v-am spus demult, dar nu m-ați ascultat\". Cinstit să fiu, nu țin minte ca, în urma unei observații din partea ta, să mă fi simțit \"deranjat\". Te rog să-mi dai un exemplu pe email, pentru că nu ăsta e subiectul textului de față. Cu atât mai puțin, jurizarea defectuoasă dintr-un moment sau altul.
În privința apelativului \"Toderașcule\", să știi că am fost tentat de multe ori să-l folosesc. Nu văd în el nimic jignitor, pur și simplu sunt prea mulți Ioni printre epigramiști. Eu am avut sentimentul ăsta încă din facultate, când aveam în jur foarte mulți Dani și Vioreli. Și m-am bucurat așa de mult când cineva m-a strigat Norică, încât îl folosesc și astăzi. Spune-ți și tu Toderiță, dacă Toderașcule nu-ți place.


Horică, bine ai re-venit, după ani de absență! Ai pus punctul pe i, comentariile trebuie să se refere la text.


Sorin, la lista ta de începători mai trebuie adăugată o categorie: cei care au simțul umorului, stăpânesc prozodia, dar nu știu să construiască o epigramă și, pentru că nu au cultură în domeniu, descoperă roata din două în două epigrame. Din exemplele recente, aș nominaliza-o pe Vali Slavu de acum zece luni.
În rest ai dreptate, aspiranții la titlul de epigramist trebuie tratați de la caz la caz. Tot așa cum în medicină, nu există boli ci există bolnavi.


Domnule Emilian Valeriu Pal (ți-aș spune mai pe scurt, dar după reacția lui Toderașcu, mi-e cam teamă :) ), comunitatea epigramiștilor a fost multă vreme relaxată și, aș putea spune, unită. Ne unea faptul că epigrama era privită oarecum de sus de către ceilalți poeți, ne unea simțul umorului (dovadă, replicile la mișto), ne unea stilul diferit al comentariilor.
În ultima vreme, dorința de perfecțiune și orgoliile de care pomenești au făcut să intervină o oarecare încrâncenare. Dar, chiar dacă apar fisuri, sunt convins că avem capacitatea de a le astupa. Nu cred că doi epigramiști vor ajunge la acel \"Ba du-te tu!\" care mai apare uneori între poeți.
Scopul textului de față este de a convinge neepigramiștii că, dacă vor să intre în comunitate, trebuie să depună niște eforturi și să învețe regulile jocului.
Revin la subiect. Ideea de a veni cu două nume pe care să le votăm mi se pare excelentă, dar aș adăuga două condiții:
- cei doi să-și dea acordul în prealabil;
- electorii să fie nominalizați de către editori; lucru destul de dificil, în acest moment nu există în regulament atributul de \"epigramist\".

Toate bune,
Norică

ca ne trebuie un editor pentru sectiunea epigrama, macar sa bage textul asta:

http://poezie.ro/index.php/personals/13936033/Antologia_de_epigrame_Agonia.ro_(2)

la recomandate, altfel ne trezim ca e 1 iunie si vom scoate o antologie in trei. :)

... ar fi acesta, de dată mai recentă:

= Nelu Gârda, am altă părere ...
ioan toderascu
[24.Jan.10 21:17]
Și anume că sesizarea aritmiei e floare la ureche, dacă ai ureche ... muzicală!
Dar fiecare cum se descurcă...
Cel mai bine pare a se descurca Ion Ruse, care postează, adesea, texte cu greșeli , folosindu-ne drept colaboratori fără să ne dăm seama.
Eu m-am prins mai demult și nu am mai practicat \"sportul\" acesta, recidivând abia acum.
Asta e!... Ce va fi, vom vedea!
= Constat că...

Dan Norea
[24.Jan.10 23:21]
...în lumea epigramiștilor au apărut sensibilități care, câtăva vreme în urmă, nu existau.
Ioane (Toderașcu), Nelu Gârda a glumit. Ion Ruse a glumit. Tu ești singurul care a luat lucrurile (prea) în serios.

Așadar, e o greșeală dacă iau lucrurile în serios.
Aceeași chestie o faci și tu acum; unii au reacționat la fel ca tine, la demersul tău, în timp ce eu am fost de acord cu problemele ridicate de tine. Poate am greșit iar ...
Susții că nu jurizarea e subiectul discuției. Dar nu se discuta aici despre catrene slabe, și, în primul rând, fără rimă? Ori, dacă juriul încurajează astfel de producții, ce rost are să mai discutăm noi, aici?
Am vrut să postez acea epigramă celebră, dar văd că a dispărut subit.
Legat de nume, dă-mi voie să accept eu un altul. Nu cred că, în facultate, ți s-a spus doar Norică... L-ai acceptat pe cel care ți-a plăcut. Am și eu un nume care l-am păstrat și pe care îl divulg acum, pentru că cel propus de tine îmi displace total.
O zi bună!
Todo

Cu un an în urmă am încercat să dau câteva sfaturi celor care \"comit\" epigrame. De acord că \"sfaturi\" sună cam arogant și poate nu sunt în măsură să le dau,dar la momentul respectiv așa mi-a venit să intitulez textul, fără să mă gândesc la repercursiuni. Chiar și așa, majoritatea confraților au \"aprobat pozitiv\" ideile expuse în scopul îmbunătățirii generale a catrenului cu poantă.Dar cam atât. Foarte puțini au și pus în practică aceste idei, majoritatea mulțumindu-se să le citească și să-mi dea dreptate, mai ales că pe undeva chiar \"sunau bine\" exemplele negative care intrau la categoria \"așa nu\".Desigur, toți mai greșim, toți mai avem scăpări la prozodie, dar de aici până la exemplele date de Dan, mai sus, e cale lungă.Pentru prozodie trebuie să ai ceva special. Ceva între talent specific și ureche muzicală. Dacă nu le ai, poți doar să muncești și să le mai cârpești dar niciodată să tinzi spre perfecțiune. Doamne și cât de frumoasă e o poantă îmbrăcată în prozodie de duminică! Sunt și printre marii epigramiști contemporani unii care nu vor ajunge la perfecțiune(deși e cam mult spus) dar poantele lor sunt de excepție iar prozodia elaborată. La o epigramă totul contează. Poantă, prozodie, estetică literară, rafinament, stilistică literară, până și cititul la public contează. Eu sunt un prost cititor. Citindu-mi epigramele, le stric. Aveam cândva un confrate brașovean, un OM de excepție și un epigramist foatre bun( regretatul Stelian Ionescu) care mi le citea. Aveam la un moment dat impresia că succesul epigramelor mele i se datorează.Până și publicul îl sorbea din priviri dar nu eram gelos. Deci, trebuie talent la toate. Eu am încercat \"cu frumosul\", Dan Norea văd că aplică alte metode(ce-i drept, hilare) dar cred că sunt frecții la piciorul de lemn.Nici o cenzură prin intermediul redactorilor sau al unei comisii nu cred că ar face bine ci mai mult ar irita spiritele. Cel mai bine e să-și \"rupă gâtul\" fiecare cu propriile-i arme. Păi dacă dai replică la o epigramă ca cele de mai sus, la ce să te aștepți? Cu vreo 22 de ani în urmă, când trecea pe stradă o mașină la un sfert de oră, am cumpărat și eu una și am încercat să conduc. Atât de antitalent sunt încât la volan nu mai știam care-i stânga și care-i dreapta.(Să-mi fac curaj beam 300 de coniac înainte de a ieși pe pășune la condus). Am perseverat o vară întreagă dar când am văzut că-i degeaba...am renunțat. E adevărat că epigramele proaste nu fac accidente rutiere dar \"coliziuni\" văd că apar. Deci, să așteptăm să renunțe la volan toți cei ca mine. Și să nu le dăm prioritate! (n bun)

Ioane iartă-mă dar e prea faină s-o trecem cu vederea.Sunt convins că a fost involuntar (n bun)

\"...Eu m-am prins mai demult și nu am mai practicat \"sportul\" acesta, recidivând abia acum...\"(Ioan Toderașcu)

...dar nu în totalitate. Am încercat și metoda propusă de tine, să nu dau replici catrenelor slabe. Dar n-a mers: chiar dacă facem toți la fel, își dau replici între ei. Iar rezultatul e un dezastru pentru că, privit din exterior, lasă o impresie dezolantă despre epigramiștii de pe agonia.

În privința unei cenzuri editoriale, nu cred că e o coincidență faptul că sub domnia lui Orășanu se micșoraseră până la dispariție catrenele slabe. E drept că, după mine, erau oarecum descurajați începătorii cu șanse de a avansa, iar micile tensiuni de multe ori mai mult strică decât ajută.

Pentru că s-au înmulțit exemplele negative, cred că cel mai bine (dar pierzi timp, efort și nervi) ar fi să le atragem atenția sistematic asupra greșelilor. Toți, nu numai editorul.

În legătură cu exemplul tău (te-ai lăsat de șoferie), am un contraexemplu. Mi-am luat carnet la 47 ani, când stângăciile datorate antitalentului erau amplificate de vârstă. Mi se părea absolut imposibil să îmi controlez simultan două mâini, două picioare și ochii în toate părțile. Dar aveam neapărat nevoie de mașină, în interes de serviciu. Și am perseverat, spre spaima celorlalți constănțeni. În primul an am ajuns de 5 ori la Avarii ușoare, lăsând la o parte alte zgârieturi neraportate.
Ei bine, acum cred că am atins vreo 300.000 km, am ajuns nu numai să nu creez probleme, dar să prevăd prostia celorlalți, într-un cuvânt mă simt la volan ca peștele în apă.

Deci se poate, dar cu multă perseverență.

\"...Eu m-am prins mai demult și nu am mai practicat \"sportul\" acesta, recidivând abia acum...\"(Ioan Toderașcu)

Nae Bunduri, dacă tot consideri fraza ca hilară, poate mă ajuți să văd și eu ce ar fi de râs. Mie mi se pare o frază cu un mesaj clar. Nu e Ioan Toderașcu genul care să arunce cuvinte aiurea. Dacă a intervenit în discuție, a făcut-o pentru că avea ceva de spus.

Hai să mai citim o dată:

\"...nu am mai practicat \"sportul\" acesta, recidivând abia acum...\"

\"A recidiva\" = a relua, a reapărea. (vezi DEX)
E un fel de a spune \"nu v-am spus dar vă repet\" Am remarcat această nostimadă specificând că a fost ceva involuntar deci nu i-am reproșat la modul serios lui Ioan Toderașcu nimic, eu înțelegând de fapt ce a vrut să spună dar explicația a fost incompletă. Sper că cel puțin el m-a înțeles.

Citiți la

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13936422/Lingura_de_lemn..._sau_noroi_a_lui_Dan_Norea

Probleme personale mă împieducă să dau replici la timp. Nu mă pot abține să nu observ cum s-a transformat acest site în gazda răbufnirilor și orgoliilor.

Ioane, frate Toderașcule, unde mama naibii ai văzut tu că te iau la mișto cu adresarea \"Toderașcule\"? Nici măcar ne era așa, mai uită-te o dată.Am bănuit că mă aflu între oameni de sprit,care nu se ofuschează la o adresare mai ca între prieteni. Nu l-am auzit pe Norică sau nici măcar pe Orășanu sărind de poponeț în sus când le ziceam așa. Dar, mă rog, așa \" e unii\" (vezi că am scris intenționat!!)Și, pe urmă, asta e problema ta?

Replica oțărâtă și infantilă a d-lui Cucereavii mă scutește de orice replică.
Văd că și Petru Miloș a sărit la înaintare cu (zice el) o epigramă în sprijinul celor persecutați.

Mă așteptam la reacții mai consistente și mai în sprijinul ideilor promovate de Norică in articol, de la nume mai grele. In afară de Nelu Gârda (sper să nu se supere și el că-i zic așa), N. Bun.-ul ( Mă omoară și ăsta!) sau Diviza (Sunt mâncat!), palid! SAu ultraconciliant! Ceea ce va da apă la moară veleitarilor oprimați.

Fraților, atâta vreme cât nu luăm noi atitudine împotriva textelor proaste și autorilor încrezuți și orgolioși,ne vor călări. Iar noi vom sta pe margine, certându-ne că nu am folosit cuvântul \"domnule\"!
În ceea ce mă privește, cu riscul de a-mi face mai mulți neprieteni decât am, când am să văd un text prost, am să îmi exprim părerea că e prost. Dacă o să greșesc la exprimare sau ton, puneți-o pe starea de spirit sau temperament. Dar NICIODATÃ pe rea voință sau antipatie personală!

Și,cu asta, partea mea de polemică aici s-a încheiat.