Prag

Eu zic că e mai bine aici, decât în celelalte două texte postate până acum. În celelalte abuzați de un limbaj prețios (după părerea mea) și fiorul poetic e afectat din această cauză.

Aici aveți metafore mai reușite (Și-ți căutam genunchii aspri-n părul ploii
, Zburdam ca mieii sub zăplaz de nopți, Ne răsădeam clipirea orelor din noi
) și reușiți să transmiteți cititorului trăirea. Însă nici aici nu lipsesc imagini tocite (buze moarte de iubită, în tine eram doi), sau exprimări prețioase (valuri sepulcrale, penele zincate - aceasta afectează, după părerea mea, un final altfel bun). Lumină peste porți - e puternic.

E o decizie de luat, la dvs., pentru că limbajul învechit favorizează liricul, îl poartă mai bine, dar nu mai dă bine, decât în cazuri puține, la publicul cititor de poezie modernă. Iar limbajul încărcat de neologisme trebuie să evite prețiozitățile. Alegerea e la dvs. Cel mai bine ar fi să nu mixați; să vă sprijiniți mesajul poetic pe un limbaj simplu.

Eu vă doresc Bun venit!, succes pe aici, nu e ușor, dar oricine are în raniță bastonul de mareșal.