Laurențiu Nelu Rădoi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pe când stăteam planton de pază Păzind pe hol bocanci, rastele, A început ușor să cadă Din ceruri, șiruri de dantele. Ușor în jumătat' de

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pe când cerul se răsfață în culori înmiresmate, Iarna grea bătând la ușă, dar nevrând să se arate, Se lăsă un vânt obraznic peste-ntregul

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Under the acacias bathed in dead winter's frost, Driven in the wheel of life by a windy March, The moon rises warm, but it's so far away The too

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Privesc spre monumentul zidit pieirii mele Care mă cheamă-ntr-una ca să-mi clădesc necazul, Dar drumul meu e sigur, pe când din ceruri

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - N-am vrut să mai rechem din nou iubirea Căci mă legase-ntr-un bolnav mister, Doar i-am zâmbit puțin prin amintirea Clipelor triste care pier. N-am

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Ceasul creierului îmi țăcăne întruna, înnodând clipe în șir în subțirele șir al vieții mele care pendulează, melancolic, bolnav, pierdut de ceea ce

Eram mic. De două palme eram îmi spune mama acum, plângând căutam spre sânul cu lapte. Eram țânc. De-o șchioapă eram, vântul și ploaia mi se-ngânau în jocurile tandre. Sunt mare. Un brad crește

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Adormi în matcă lacul Căptușit cu valuri ude, Ascultând povestea noastră Ale vremurilor crude. Luciul neted și-l întinse Sub lumina lunii,

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Un foc plăpând, de licurici aprins, În vremuri când dădea bobocu’-n floare, Numesc noianul de trăiri, întins Prin ani de-atingeri, zâmbet și

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Peste raze de primăvară răsări iarăși în sufletul meu acea veselie tristă, renăscută din sloiuri de gheață Și din frigul întunericului, ce

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Te-am cunoscut în trenul personal Ce ne purta spre văi teleormănene, Și-ți admiram prin al privirii val Cosița neagră-a mândrei

------------------------------ Bună dimineața, iubito! Îți spun din răcoarea parcului Prin tremurul frunzelor Ce fac să vibreze în mine sentimente profunde, Prin liniștea îndrăzneață a măritei

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Iar mă gândesc la ochii tăi, privirea-nduioșată Copilă dulce ce-ai trezit o dragoste uitată În pieptul meu prea trist și gol ce azi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Secretul somnolenței mele Stă scris în pagini de jurnale, Mucegăite pe la scoarțe În vreun incendiu infernal. Și-ntreaga mea nenorocire, Ce

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Va veni toamna în curând peste întinderi moarte, În mine clipe dulci se-aprind, dar tu îmi ești departe, Se-aprinde dorul meu nestins de-o caldă-n

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Privește-mă iubito cum cresc ca un pui de zburătoare, în cuibul atâtor întrebări existențiale, ce mă-nțeapă nervoase și mă privesc furioase. Dă-mi