Poezie

Amurg

1 min lectură·5 septembrie 2018

Mediu

Satul stă proptit pe deal ca o cușmă pe-o ureche,

Lin se clatină copacii în al serii cald amurg,

Către lacu-ascuns în vale pârâiașe repezi curg.

E o seară cum nu-i alta, un amurg fără pereche.

Se-ntorc oile din vale și fug țâncii pe uliță

Și începe-a se aude râul laptelui ce curge,

Peste tot se înserează și răsare luna dulce,

Iar în pasul tău molatic tu te-apropii de portiță.

Prin feerica-nserare luna urcă pe-a ei cale,

Cântă în apropiere sunet mândru de talangă,

Luminat de-o stea cuminte, vântul stă culcat pe-o creangă,

Iar tu-n pasul tău energic urci cărarea dinspre vale.

Satul doarme-adânc în noapte ca o pasăre-n copac,

Eu sub socul de pe deal strâng un dor în brațe goale.

Te aștept să vii iubito, simt emoțiile tale,

Inima în piept mă-ndeamnă să te chem și iar să tac.

Un miros plăcut de soc și lumina albă-a lunii

Mă îmbată sub copacul unde eu te-aștept pe tine.

Simt o umbră pe aproape care urcă și tot vine.

Simt sărut, îmbrățisare și refacerea minunii

001.050

Laurențiu Nelu Rădoi. “Amurg.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14131211/amurg

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.