Poezie

Culori

1 min lectură·6 septembrie 2018

Mediu

M-am născut într-un dispensar sătesc

Cu albul pereților ca un strai îngeresc

Pur, imaculat. Sora cânta

Ave Maria lângă fașa mea.

Am crescut în curtea bunicilor

Și în galbenul lan de grâu cântul pitpalacilor

M-a chemat să îmi liniștesc zbuciumul pasului și al mâinii

Prin spice căzute de murmurul pâinii.

M-am trezit adolescent iubind efemer

Fete cu chip de luceferi din cer

Albastrul lui îmi atingea privirile blânde

Prin cununa de iriși a bolții flămânde.

Când mustul pământului hrănea în pădure cerbii

Am plecat în lume prin verdele ierbii

Culoarea ei crudă, născătoare de viață

M-a tras tot mai sus pe-a drumului ață.

După ani, am trecut în brațe peste-al casei prag

Roșul aprins al unui mac ce mi-a căzut la piept drag

Seva lui bogată a creat un cămin

Din care zâmbind frumos s-a înălțat un crin.

Prin fereastra deschisă spre viitor

Negrul mârâie arătându-și dinți lungi și răi de carnivor.

Prin culori dragi, cunoscute

Aș vrea să rămân mereu pe a timpului punte.

La negru sunt atât de sensibil...

Și totuși rămân ireversibil!

001.090

Laurențiu Nelu Rădoi. “Culori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14131259/culori

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.