Poezie
Foc
06.10.2018
1 min lectură·
Mediu
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Un foc plăpând, de licurici aprins,
În vremuri când dădea bobocu’-n floare,
Numesc noianul de trăiri, întins
Prin ani de-atingeri, zâmbet și culoare.
Ca-n pumnul unui mitic Prometeu
Mocnea tăcut, firav si neștiut,
Doar flori de brațe îl hrăneau mereu
Pe când înăbușeala-l ținea mut.
Prea lent a ars in lunga-i hibernare,
Ascuns la piept de-un sentiment moral;
… Și s-a trezit in zvârcoliri bizare
De nestatornic miocard dual.
Și limbi de foc mă mistuie-n văpaie,
Pe marea-ți oculară navighez,
Călăuzit de scânteieri bălaie,
Nestăpânit și istovit, visez.
Un foc nesățios mă împresoară.
Să-ncerc să-l sting!?! Dar vreau? Oare-am să pot?
Doresc căldura lui să nu te doară,
Iar eu să înțeleg că foc nu-i tot…
00530
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Laurențiu Nelu Rădoi
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Laurențiu Nelu Rădoi. “Foc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14175049/focComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.