Poezie

Poveste din noapte

1 min lectură·20 septembrie 2018

Mediu

Noaptea plouă cu liniște

din pahare de nori de cristal,

luna este ascunsă toată

sub mătasea părului tău,

frunzele toamnei nu mai respiră

sufocate de căldura pasului

ce-mi mușcă plăcut din lobul urechii,

în buzunarul din piept

cântă respirația unei stele

felinar al liniei vieții,

mâna ta strânge o mână

ce nu mai e-a mea -

un prunc adormit sub fașa pielii tale.

Te cuprind și mă-nlănțui

mă atingi și te înec

în apele limpezi ale pieptului meu,

îmbrățișări ce spun mai mult decât orice cuvinte

se petrec prin clipe ce par a fi ani.

Ochii ți-aleargă haiduci peste margini de gând

ocolindu-mi privirea, răsfățul, sărutul

dar ce mai poți ascunde?

când atâta cutremur ți-e pieptul, trupul,

miez de brad verde -

trosnet cald ce arde în brațele mele.

Exist în zâmbetul tău

trăiești în inima mea

doi muguri pe-un ram de septembrie

ce leagă-ntr-un gând depărtate oceane -

poveste din noapte când totul e vis.

00969

Laurențiu Nelu Rădoi. “Poveste din noapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/laurentiu-nelu-radoi/poezie/14131702/poveste-din-noapte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.