Laura Cozma

In cazul asta, iti urez \"La Multi Ani\" si sa cresti maaare, mare!:P (stiai ca gemenii sunt copii toata viata, nu?). Banuiesc ca ai scris poezia chiar de ziua ta (daca nu gresesc nici acum ce primesc? o felie de tort?), asa ca tine urechea sa te trag de 29 de ori(sau sa te pup, cum preferi) :P

Pun pariu (daca gresesc imi si dau cu firma-n cap) ca esti nascuta din zodia gemenilor). Si chiar de gresesc, mercurul te caracterizeaza foarte bine, cu neastamparul, flexibilitatea, dar si stralucirea lui (pe care o observi mai ales la termometru cand depaseste 39 de grade).

Uuf, mai voiam sa zic ceva. Hmm... Cat de draga imi esti si cum zambesc de fiecare data cand te citesc? Ar suna cam... ;-P

Cu drag,
pe langa tine, un copilas cuminte si inocent,
Laura

PS- te citesc de mult, dar nu pun comentarii ca as fi offtopic (cum sunt si acum). Eu cred ca la asemenea poezii nici nu ai ce comenta si nici nu are rost. Le traiesti, le inspiri, vibrezi, te miri, zambesti si.. poate ii multumesti poetesei pentru... ?...?... aceasta traire?..

Va multumesc pentru ca m-ati facut sa zambesc, sa ma bucur. Si asta pentru ca voiam sa sterg poezia dupa ce Vlad o desfiintase (desi stiu ca el e obiectiv si incerca sa ma ajute), cu toate ca am inceput sa tin la ea ca si la propriul meu copil (pentru ca reflecta atat de bine starea de spirit pe care am avut-o scriindu-o). Ideea de a o sterge a provenit si din faptul ca nu puteam sa o modific (si nu eram multumita de forma ei simpla), pentru ca astfel ar fi iesit altceva, si-ar fi pierdut pulsul si ritmul din momentul compunerii sale.

hihi.. Nu ma pot abtine sa glumesc si-asa ca inchei cu: astazi ati salvat o poezie de la moarte! ;-P

cu drag,
Laura

Cu ce sa incep? Raft - praf, sa stii ca nu caut rime, scriu urmand un ritm interior,poezia e ca si o incantatie, versurile curg natural din mine si nu ma uit daca ultimele 2 litere sunt sau nu la fel, nu ma uit cat rimeaza sau nu. Desi, poate ca ai dreptate, ar trebui.

Apoi, cariile zdrobesc. Zbdrobesc dintii si sanatatea lor. si dintii astia murdar zbrobesc felia de paine.

Viata poate fi uneori definia prin prisma porcului. Ai inteles bine, deci acolo nu schimb.

Mucegai, nu e inspirat din Arghezi, cu toate ca duce cu gandul la el, dar painea stricata face mucegai din cate stiu eu, nu altceva.

Noroi nu e atribut prost pentru dinti. Dintii de noroi sunt dintii stricati, dintii celor care se hranesc doar cu roadele materiale ale acestei lumi, sunt dintii oamenilor lacomi si viciosi. Nu stiu de ce zici ca e metafora dubioasa. Probabil ca voi regandi poezia si am s-o refac, asta pentru ca stiu ca iti place (cel putin mesajul, pe care l-ai perceput bine).

Iti multumesc pentru sugestii.

In primul rand, vreau sa spun ca am citit acest eseu cu zambetul pe buze. Are umor scriitorul, nu gluma :-)... In al doilea rand, stiu cum e treaba cu Readers Digest (tati era bombardat de tot felul de pliante, bosuri etc)...

Apoi, legat de manipulare exista o carte interesanta:se numeste 199.000 de Frederic Beigbeder, care a facut parte din lumea oamenilor de marketing si care descrie cu o sinceritate pana la cinism universul lor meschin si axat doar pe interese.

Legat de japonezi, eu am citit o carte foarte interesanta, \"Can Japan Compete?\" de Michael Porter , dar si \"Trust\" a lui Francis Fukuyama si \"Japonia in economia mondiala\" a lui Costin Murgescu. Si avand si anumite cunostinte de sociolgie economica, parerea mea e ca nu TQL-ul a adus competitivitatea japoniei pe plan mondial. E un melanj de elemente specifice culturii (si traditiei) lor, cum ar fi : cunoscutele keiretsu (cu concentrari mari de capitaluri), actionaratul reciproc, sistemul angajarii pe viata.

Felix Nicolau spune: \"Din samurai au ajuns co-workeri si imita tot ce e occidental. Din marile traditii le-a mai ramas festivalul sulii. In rest, firmisti fericiti ca turma.\". Nu stiu daca dumnealui stie ca dimpotriva, japonezii au ajuns sa fie imitati (si in special de americani, marii lor concurenti, dar si celelte state asiatice, asa numitii \"tigrii asiatici\"), in special in ceea ce priveste atentia acordata resurselor umane, fidelizarea angajatilor etc. Apoi, din traditionalism le-a mai ramas destul. Chiar in cadrul marilor corporatii se mai practica ceremonia ceaiului, arta bonsaiului. Iar atasamentul samuraiului fata de feudali se pastreaza azi la japonezi sub forma devotamentului angajatilor si managerilor fata de corporatia in care lucreaza. Ar fi multe de discutat despre subiectul asta. Oricum, mi se pare urat sa zeflemisesti Japonia, cand Romania e unde e din punct de vedere economic (desi in ultimii ani urmeaza un trend ascendent).

Si eu am vorbit tot ipotetic. Pentru ca ceai verde e spus in general si puteai detalia. Asta era ideea.

Mie imi place cel de iasomie. Care e problema? :-P haha. Sunt mai capoasa decat tine. Oricum nu o sa mai raspund. Ca sa nu devin offtopic. :-)

Uite, poezia asta este o petite bijou.. :-) Dorul obrajilor stinsi in var, ochii saditi in pieptul ei si Magelan cu corabiile lui. O singura obiectie: cum sa dai o fiinta la care tii atat pe o cana de ceai verde??? Asta e iubire? Eram mai indulgenta cu tine daca ziceai ca o dai pe o cana de ceai de iasomie(:-P.. hihi in Oradea, in Time Out au un ceai de iasomie! mmm)..

Se simte evolutia din a doua poezie scrisa de tine. Se simte. Mai limpede, mai pura, mai curgatoare.

La mai mare, Phi!

Cu drag

Haha! Ce capos esti! Daca esti asa mare luptator, nu ar trebui sa-ti fie frica de schimbare (pe care eu ti-am sugerat-o(subliniez sugerat) nu altcineva)

Oricum, m-a distrat tare spiritul tau combativ (sau ar trebui sa-l numesc mai degraba don-quijotesc?). Alt sfat (ce sfatoasa am mai devnit hic!): mai multa toleranta si flexibilitate, Phi. Nimeni nu vrea sa iti puna bete in roate. :-)

Dear Phi,

Sper sa ai rabdare cu site-ul, ca la inceput iti trebuie cu carul (asta ca imi ziceai ieri cat dureaza cu verificatul si ca esti dezamagit)... Pentru ca merita. O sa iti dai tu seama pe parcurs.

Acuma, stii ca imi place mult poezia asta (si vreau sa cred ca sunt obiectiva, desi e cam greu avand in vedere dedicatia:-)),dar eu te-as sfatui sa scoti epilogul, din cauza posesivelor abundente. Spun sa il scoti, pentru ca stiu ce parere ai despre refacut, slefuit si masluit in privinta cuvintelor. Stiu ca iti place sa scrii doar \"in batile inimii\", \"in intersectiile venelor\", \"in tensiunea pleoapelor\".

Pana una alta iti urez bine-ai venit pe site (ca greu mai esti de convins:-P) si inca o data sfatul meu: rabdare!

Cu multumiri si cu drag,
Laura Irina

Am citit cu sufletul la gura fiecare rand, pentru ca la sfarsit sa plang. Amintirile mele legate de comunism sunt vagi. Era prea mica. Tin minte doar sticlele verzi de iaurt (imi placea mult iaurtul) si euforia de la revolutie, cand am rupt foile cu chipul lui Ceausescu din cartile mamei mele, care e invatatoare. Si cam atat...

Va multumesc pentru ca ati impartasit cu noi amintirile acestea. Si pentru ceea ce ati declansat inlauntrul meu.

cu drag,
Laura

lasa mai parlamentarii
sunt si ei ca si tantarii
rosul nu-l au in obraz
ci pe gat catre stomac

\"ultima poezie pe tema asta\", ultima pentru spiridusul cu piele de cafea chicotind ce se ascunde sub pielea ta.

Imi place, Vlade. In spatele impulsivitatii aparente se ascunde un devotament fata de faptura iubita cum unii nici nu pot sa iti imgineze.

Cu drag,
Laura

Timid, vreau sa las si eu un semn de apreciere. Cred sincer ca sunt mai multi oameni care te iau in ei insisi decat cei pe care ii iei tu in tine. Si asta pentru ca te apreciaza, te citesc si pastreaza versuri, farame din sensibilitatea ta, acolo, intr-un colt de vis, intr-un ungher al sensibilitatii lor.

Sarbatori Fericite unei fiinte pe care mi-o asimilez zilnic din versurile ei!

Cu drag,
Laura

Dear Cliv, :-)
Problema e ca am gasit prea multe ferestre. Vederi incantatoare, ademenitoare ma ametesc,imi imbata ochiul, ma chama,ma tortureaza, nu-mi dau pace si nu stiu la care sa ma opresc. La care?

Si totusi, de ce sa ne asezam in ultimul vagon? Imi place in in fata, cu laurii pe frunte:-P.

O fereastra noua pentru mine, dar incantatoare este insasi pictura. Sunt noua in lumea ei si chiar acum am dat peste transpartenta sa, citind o carte interesanta, \"Despre ucenicie\" a lui Mihai Sarbulescu (poate esti curios).

Zambesc, gandindu-ma ca ai afirmat cu incantare ca iubesti suprarealismul, nestiind poate ca promotorii acestui curent simpatizau cu doctrinele si miscarile socialiste (si, dupa cum am aflat de la un prieten pictor si sculptor, Filip Negruvoda, este o pictura usor de realizat, fiind totusi de apreciat pentru simbolistica si motivele literare folosite).

Si zambesc iar, gandindu-ma la invitatia ta de a urca impreuna in tramvai, pentru ca as spune: as prefera avionul, unde vederea e panoramica si tot ce e mare pe lumea asta sa arate asa cum este : mic si neinsemnat!

Cu drag (si intarziere:-)),
Laura

Daca iubesti pictura impresionista, sunt sigura ca eczema se va cicatriza, tramvaiul va se va transforma din himera realitate,oprindu-se in staia ta, iar galbenul se va preface in auriu, in jocuri dispersate de lumina zambitoare.

Cu drag,
Laura

Completare pentru cei care nu vad nici o justificare a inserarii abraxas-ului in poezie.

\"Și frânge-nmărmurirea serii
Pe amuleta-mi, abraxas\"

Abraxasul e cuvantul magic pe care il cer spre a frange inmarmurirea,linistea serii, cuvant care se inscrie pe ce am eu mai valoros in viata.

Cam asta ar fi...

Dragii mei,
Va rog sa ma credeti (de fapt nu imi pasa daca o faceti sau nu), ca am remarcat dezacordul(precum si alte greseli, inclusiv de exprimare, facute in comentarii, cauzate de pripa cu care sciu). Dar l-am obsevat cand poezia era deja la subiecte fierbinti. Si din cauza nivelului de acces redus, am zis ca nu aduc nici o modificare a poeziei, pentru ca ar fi durat destul de mult pana ar fi fost verificata si repostata. Si nu e singura corectura pe care as fi facut-o . De exemplu, as fi scos paranteza in care era c-ul de la cula, ca sa nu mai zboare imaginatia unora la decentele si stimabilele scule.

Dar o sa fac acum niste modificari. Multumesc de sugestii si de observatii.

Cu drag,
Laura

Sivia, iti voi urma indemnul.

Camelia, promit ca am sa caut in pagina ta eseul cu pricina, caci m-ai facut curioasa. Sicer,n-am citit basme din copilarie si nici nu mai tin minte numele basmului pomenit de mine mai sus. Imi pare rau. Si in acelasi timp ma bucur nespus ca am o vizitatoare, ca nu atrag doar atentia si aprecierea barbatilor. Te mai astept cu drag.. :-)

Alu, nu imi place sa se dueleze nimeni pentru mine. Pe langa balaurul scuipator de flacari, numele meu imbratiseza si grecescul eirenos.:-)

Ma bucur oricum ca poezia a ajuns al destinatie.

cu drag,
araulab

Corneliu, si eu ametesc odata cu lumea in jurul florii de cires.. Si nu doar de cires.. De magnolii, papadii(dimineata asta mi-am amintit cum faceam in copilarie coronite de banuti aurii cu care incoronam icoana la care ma rugam in fiecare seara cu fratele si cu mama mea)...

Cu drag,
un pui de balaur

Ciprian, nici eu nu cred in Balaur(a) cu colti de fiara.:-)... Sunt de fiara poate si pentru faptul ca balaurei ii plac mult lactatele si are niste dinti foarte sanatosi, carora le place sa lase urme pe brate nevinovate si ocrotitoare... :-)