Fă-mi o cafea iubito,
Eu o să te analizez,
O să-ți admir ochii de vulpe
și zâmbetul tău de orez.
Mai pregătește și micul dejun
Și scoate un gem la borcan,
Iubito, tu ești o Marie
Iar eu
Cine îți spală păcatele în ape cu pietre
Și-ți dă să mănânci doar cărbuni?
Cine te-nvață de bine
Și cine îți spune
Pe cine și când să răzbuni?
Cine îți spală și vina în ape cu pietre,
E
Am fost și eu odată un supererou al nefronilor,
Un patron spiritual al tubilor contorți.
Am luat naștere în momentele în care
Corpul ei/lui/meu a suferit o ruptură epică.
Stătea întins/ă pe jos
Aveam doar șase ani pe-atunci
Și ne jucam cu note lungi
Lăsând pe cei din jur să uite
Că mai aveam și tonuri scurte.
Cu bucurie și cu teamă,
Am suferit schimbări de gamă
Trecând din
Timp de nouă luni,
Suntem cei mai fericiți din lume.
Ne odihnim în permanență, nu mișcăm niciun mușchi dacă nu vrem.
Nici nu trebuie să deschidem gura să mâncăm.
Apoi, ieșim la lumină, ne
Am fost coșmarul Tău logistic
Încă din ziua a șaptea
Dinainte de a ne întreba
Dacă noi iți stăm în stânga
Sau dacă Tu ne stai în dreapta.
Tu cel fără de greșeală
Ne-ai greșit pe noi din
Tot ce îmi dai tu mie, iubito,
Se ține-n-trun cufăr special.
Þi-am pus și sărutul,
Þi-am pus și mirosul,
Și zâmbetul tău de cristal.
Tot ce îmi dai tu mie, iubito,
E dat din lumină și-mi
1 Februarie 2012
Am născut! Să-mi trăiască! Are vreun kilogram de celuloză, 513 pagini fix, cu tot cu drafturi alternative și, din fericire, e hermafrodit. Am fost cu ea în travaliu timp
Omul uniform
Are o nevastă uniformă
Cu piept în formă de platformă.
Nevasta uniformă
Naște în fiecare zi pe gură un copil diform
Și în forma actuală, toți copii formează
O grupă amorfă dar
Ne-am concentrat într-un singur punct
Și eram amândoi o sferă fără rază,
Eram atât de epici în ceva mărunt
Și-am fi rămas pe veci în acea ipostază.
Ne îmbinam perfect ca piesele de
Flatulent dansam printre lalele
cu toate acele minunate
Defecte piruete
În cinstea avocatei mele
Mi-a câștigat procesul
Împotriva
celei ce spunea „spasiba”
pentru fiecare bob de
Te-ai făcut albă proasto!
Fardul nu acoperă vânătăile
și nici guma de mestecat nu acoperă dintele ciobit.
Te nenorocesc în fiecare seară,
Dar tu vii voluntară să mi-o masezi.
Mai bine
Cravata mea,
Ștreang întors cu romburi pe ea,
Lesă în asorteu cu batista, cureaua și pantofii.
Cravata mea,
Săgeată ce mă duce să mă-nghită pământul,
Fir cu plumb ce-mi aduce aminte
Că locul
Acum sunt la pământ
M-au concediat din poziția prea înaltă de drepte
Biserici de discernământ
Și cruci din trotinete.
Dimorfismul sexual la guvizi e ceva prea important în ziua de azi
Încât
Scobitura din pielea mea
Îți face nasul giruetă
Și ți-l sucește-n piruetă
Până-mi inspiri solzii cărnoși
Din scobitura mea
Scobitura din inima mea
Te bântuie-n diastolă
și se spovedește-n
Are de-o oră capu-n palme,
E greu în mâini și-i obosit.
Închide ochii și adoarme
Dar îl trezește-un piuit.
Era o sâmbătă geroasă,
Asfaltu-ascuns pe sub polei
Și-era ceaț-așa de groasă
El
Pe spatele tău gol
Sunt constelații de alunițe.
Avem ursul mare, acolo e steaua noastră
Și porcușorul-pușculița
Și cardium e exact în dreptul cardului tău
Și dătătorul în leagăn, adică zodia
A fost odată ca niciodată o formulă de început specifică basmului care nu își avea deloc locul în povestea pe care o deschidea. Acea formulă care de obicei prefigurează o lume mirifică în care sunt
Știam că-i place să se-atingă
Rupându-și pielea ei cea nouă
Am învățat s-o fac să plouă
Iar fără mine doar să ningă
Știam că-i place să mă-nghită
Cu corpul ei ca un garou
Și că îi place
Ce mi-aș tăia de dor cu-n flex piciorul,
Doar ca să nu mă mai gândesc la tine.
Să-mi zboare mintea când aud motorul
Și când văd lama hăcuind prin mine.
Și când oi realiza c-așa gagică
Nu ar
în ce loc nu te-am căutat?
Pe google, ceruri sau în pat
Þi-am arătat că știu s-aștept
Acum te rog, prefă-mă-n minaret!
Lasă-mi pe mâini fața-ți ovală
Între ciocan și nicovală,
s-o corectez cu
