Lara Ana Maria Thompson

Secundă arctică Ochii inexpresivi ai unei cutii din fire și butoane au zărit printre fâșiile albastre-verzui un ceas în stil baroc. Ochii tăi din puncte de viață, scormonesc dincolo de stratul de

Jungle V.I.P. Personaje: Ana, Miana, Dio și Eli Cortina este trasă iar în fața scenei este așezat un scaun cu spătarul către public. Naratorul vine din spatele sălii de

Coridor amnezic Þi-ai închis sufletul în bucata de carton uitată pe holul îmbâcsit de gelozii. Tencuiala scrisă melodramatic regurcitează amintirea incendiului de la apartamentul 37. A fost fum

Þi s-au împovărat aripile cu ploaie neagră, scursă din tencuiala casei părăginite, iar acum mergi ghebos, incapabilă să mai vezi ochiul de cerneală de sus. Balansoarul mîncat de carii și amintiri

Ai creat o poveste a Lumii, pentru a-i găsi scuze pentru crizele din ziua de azi. O poveste care sună cam așa: Mai întâi, Dumnezeu a construit un cub din umbre și tăceri. Văzând că noua lui

Ridică-te și mergi! Te chinui să te regăsești printre bucățile unui vis. Þi-ai imaginat cum e să cazi și să te înțepi, să te prinzi în ceva asemănător cu trecutul și să te vindeci puțin câte

Bucata de calciu În buzunarul de la inimă ai așezat porții mari de hrană. E prea cald și n-ai destul spațiu pentru frigider, cu toate acestea observi că încă așezi hrană în bucata strâmtă din

Verde crud, încercănat și mut Amesteci culori și emoții pentru a stropi pământul de idei și a umple golul de cuvinte. Tai iarba din vara ce a trecut pentru a naște prospețimea pe pânză... verdele

Ciocolată neagră Ai sprijinit o cârjă de doleanțele omenești pe un umăr din fire roșii de curcubeu. Ai părăsit un „Tu” în tăcerea formulelor de pe tabla neagră ce-ți zâmbește ștrib și rece. Caști a

Dansul roșu al sferei Amor Într-un ieri de acum câteva clipe ai străbătut pavajul sufocant al unei lumi iluzie-a-mobilității. Ai realizat că existența nemuririi secundei albastre e imposibilă… ai

Râzi, azi, zi… Azi râzi… așa cum soarele zâmbește în palma infinitului. Într-un identic „azi” dansezi a veselie pe trotuarul mânjit de cretă. Într-un asemănător „azi”, cânți ca floarea ascunsă în

Fluture cu aripa ciobită Într-un zâmbet buimac al unui nou început, ți-ai urnit picioarele juma treze, juma somnoroase pe pavajul cicatrizat. Þi-ai cumpărat un bilet de autobuz și ai