Lara Ana Maria Thompson

Ai luat marioneta , i-ai dat viată... i-ai dat întregul suflet... ai desenat povești nenumărate și apoi ai lăsat-o să cadă... și a căzut... și s-a spart... ici colo o mână, o idee, un iris, o

Călcătura unei umbre Þi-ai sprijinit umerii de gardul proaspăt vopsit furându-i 5 % din suflet. Ai călcat pe smoala născută acum câteva secunde în urmă

azi cred ca m-am nascut...azi cred ca am murit inca nu sunt sigura...nu diferentiez lumina ..de afara.Perdelele violet au cazut abrupt pe piptul tau de tus iar mainile s-au frant in irisi.Azi as vrea

Fara ganduri...ai fi nimic.O Deriva.Aseara te-ai numit singur:Ateu. Un ateu nou care nu crede in nimic...doar in floarea din noroi.Astepti ceva de la viata?Pacat...ea nu asteapta nimic de la

Esti acelasi tu...un tu acid si angelic...ascuns in manusa violet asezata stangaci pe mana unui copac batran...violetul din parul tau deranjeaza oameni si ganduri...violetul din irisul tau adoarme

Încă mai ceri o bucată din tăcerea unui ticăit de stele, în realitate strada e un corp zgomotos, răzvrătit, nelegiuit în mare parte. Strada e o femeie de moravuri ușoare care-și ascunde masca de

Fluturi de cașmir Þi-ai întipărit conturul, forma, denivelările, sudoarea, unicitatea feței acneice pe pietrele și tencuiala încăperii în care, în mod bizar, respiri. La fiecare expirație,

Un lanț atît de imens și de...nestrăpuns.Þi-ai privit genele mahon în irisul măriiiiiiiiiiiiiiiiiiii....ai dansat în rochia liliac scriind cuvintele iubiriiiiiii. Un junghi cu tentă de tuș chinezesc

O secundă Masa de tablă s-a gârbovit sub palma timpului. Þi-ai plimbat lin degetele subțiri pe pielea frigului ca mai apoi să o zgârii nepăsătoare. S-au încrustat spovedanii betege fără să te

Lacrimi de înger Luna roșie stă lipită pe pânza înserării. Stelele se joacă de-a fața ascunsă, norii dorm nevăzuți în buzunarul timpului, oamenii râd în toropela-fostă a unei zile energice, tu stai

Îmbrățișare oarbă rătăcită-n calendar Coridorul de aer a încărunțit sub greutatea pașilor tăi. Apeși clapă de clapă o melodie fără sunete, și încerci să recapeți ceea ce ai pierdut. Secunda din

Doar daca Daca ar fi sa fii un sculptor, ai lua o dalta si un ciocan si ai sparge lumea incepand cu pamantul si terminand cu soarele… astfel ai putea sa vezi pana la sfarsit cariile unui ceva apus.

Ai îmbrățișat tăcerea sau neantul sau necunoscutul sau... nimicul... ai dat \"enter\" de fiecare dată pentru a-ți lăsa pasul stâng să se alăture celui drept. Ai cules flori anorexice pe care

singuratatea... cine si de ce a inventat-o? suntem atat de prosti pentru ca ne ratacim minutele iar apoi cand simti si afli ca mai ai putin si clepsidra se face vid stii ca ai doar o secunda pe care