matern, patern
Încă mai ceri o bucată din tăcerea unui ticăit de stele, în realitate strada e un corp zgomotos, răzvrătit, nelegiuit în mare parte. Strada e o femeie de moravuri ușoare care-și ascunde masca de
vid in clepsidra
singuratatea... cine si de ce a inventat-o? suntem atat de prosti pentru ca ne ratacim minutele iar apoi cand simti si afli ca mai ai putin si clepsidra se face vid stii ca ai doar o secunda pe care
val
Ai luat marioneta , i-ai dat viată... i-ai dat întregul suflet... ai desenat povești nenumărate și apoi ai lăsat-o să cadă... și a căzut... și s-a spart... ici colo o mână, o idee, un iris, o
Val de sârmă
Ai îmbrățișat tăcerea sau neantul sau necunoscutul sau... nimicul... ai dat \"enter\" de fiecare dată pentru a-ți lăsa pasul stâng să se alăture celui drept. Ai cules flori anorexice pe care
terasamentul
Te holbezi la crăpătura aceea de parcă ți-ai fi cusut privirea de ea. Îi admiri silueta neregulată în formă de pași de păianjen în deșert și încerci să îi înveți mișcările. Îți ridici brațele slabe
coarda
Așa… Așa a început tot! Cineva a vărsat curcubeul, cenușa coardelor, fildeșul fărâmițat de lacrimi de elefant, TOTUL într-o cochilie numită inimă. Apoi cu lut și nori a creat brațele, picioarele și
tus chinezesc
Un lanț atît de imens și de...nestrăpuns.Þi-ai privit genele mahon în irisul măriiiiiiiiiiiiiiiiiiii....ai dansat în rochia liliac scriind cuvintele iubiriiiiiii. Un junghi cu tentă de tuș chinezesc
mototol
E al doilea mototol de celuloză pe care-l trîntești în brațele aerului din jurul tău. Stă ca un djin mereu atent la modificările climatice ale sufletului tău... e acolo și privește; primește
puncte de suspensie
Hm… miroase a tuș! Te îndrepți hipnotizat spre masa lăcuită albastru și mângâi cu vârful degetelor literele nou-născute. Le simți epiderma rece și umedă ce tinde să devină uscată și ridată într-un
praf de cretă
Doleanță „Nu vrei să te joci de-a orbul printre hamurile vieții?” Reproduci piruetele pe care le-ai visat tatuate aseară în cretă. Sticla de ceai verde zace
palma
Efemeride - umbre și lumini 1 minut Azi te-ai născut… ți-ai dezlipit pleoapele de geana-soare, de geana-lună, de geana-noapte, geana-violet. Ai căscat tăind ovalul cu ciupituri de vărsat… ai întins
rodie
Apă multicoloră Puteți să râdeți? Da! Observ că da! Te privești în obiectivul ce te fixează inexpresiv… și zâmbești. Ești o păpușă cusută în stil 2008 cu accente de efemeridă și culori de tuș. Îți
cioburi
100… 101… 102… Îți calci umbra cu tălpile scrijelite în pași. Îți înfășori umerii de ceară în flacăra unui iris de luceafăr de seară. 100..101.. 102.. de ce toată lumea începe numărătoarea de la
marmura
Dantelă neagră pe obraz de gheață Dantela neagră cu pene uitate printre fisuri, a acoperit obrazul de gheață al creaturii Ianuarie. Elfii au așezat cioburi de lumină albă și aripi din cenușa sobei
cuvinte
Boxe tăinuite Boxele de la calculator și-au cusut buzele cu fire rupte și înnodate în promisiuni iar tu ai decis să le smulgi de pe masa îmbătrânită și să
coridor
Coridor amnezic Þi-ai închis sufletul în bucata de carton uitată pe holul îmbâcsit de gelozii. Tencuiala scrisă melodramatic regurcitează amintirea incendiului de la apartamentul 37. A fost fum
ciob
Mâna stângă caută mâna dreaptă În zgomotul asurzitor al străzii, fâșiile de zi se împodobesc în lumină. Remarci uimită cum stelele au uitat să adoarmă și cum cad încet, încet pe trupul de piatră
tus
Desen în zăpadă Þi-ai contemplat mâinile înmănușate în gânduri, apoi strada cu plete de gheață, figurile ascunse în brațe de lână… ai privit la Tine și
hammm
Concert de vioară și pian Cubul din mijloc de scaun, scaun din centru de cameră, încăpere din sânul unei alte încăperi, camera din miezul unui alt miez… centrul
calcatura
Călcătura unei umbre Þi-ai sprijinit umerii de gardul proaspăt vopsit furându-i 5 % din suflet. Ai călcat pe smoala născută acum câteva secunde în urmă
secunda
Secundă arctică Ochii inexpresivi ai unei cutii din fire și butoane au zărit printre fâșiile albastre-verzui un ceas în stil baroc. Ochii tăi din puncte de viață, scormonesc dincolo de stratul de
Calcatura
Coridor amnezic Þi-ai închis sufletul în bucata de carton uitată pe holul îmbâcsit de gelozii. Tencuiala scrisă melodramatic regurcitează amintirea incendiului de la apartamentul 37. A fost fum
ochi de lemn
Îmbrățișare oarbă rătăcită-n calendar Coridorul de aer a încărunțit sub greutatea pașilor tăi. Apeși clapă de clapă o melodie fără sunete, și încerci să recapeți ceea ce ai pierdut. Secunda din
amutire
Aripă cu ploaie neagră Þi s-au împovărat aripile cu ploaie neagră, scursă din tencuiala casei părăginite,iar acum mergi ghebos... Dezolarea cărămizilor ridate de vicii și atingerii
