verde

Verde crud, încercănat și mut Amesteci culori și emoții pentru a stropi pământul de idei și a umple golul de cuvinte. Tai iarba din vara ce a trecut pentru a naște prospețimea pe pânză... verdele de ieri pare nedormit, înghețat într-o așteptare nedeslușită. Observi cu uimire ciudățenia combinației, realizezi diferența din asemănarea celor două fire de iarbă. Verde încercănat îmbrățișat de verde crud dau naștere visului și speranței. Ochii ți s-au înecat de iarbă și de cer și ți-au crescut aripi din omoplații încovoiați de viciu. Astfel ai putut să atingi înaltul la care priveai în nopțile cu lună; apoi ai coborât în miile de molecule inspirând cu nesaț existența, întinerindu-ți celulele, colorându-le în verde crud. Când ai obosit ai alunecat în tăcerea celui care meditează; ți-ai pecetluit buzele cu verde mut și ți-ai deschis mintea spre gestul celui de lângă tine. Cu vârful penelor de iarbă ai așternut idei și gânduri... iar ochii înecați în cerneala crudă ți s-au închis spre tine. Azi e verde crud, încercănat și mut, pe o paletă a creației; mâine... Picur de fericire Picuri de cer bat neîncetat la fereastra sufletului tău. Te întorci înfofolită în angoase, întrebând exasperată „unde a dispărut aurul din cer?”. Te sprijini în zâmbetul înghețat de frigul din afară și-ți târăști pasul înfricoșat de podeaua pe care o atinge. Cerul s-a mutat pe pământ iar pământul în cer; păsările s-au făcut pești iar oamenilor le-au crescut aripi... ți se așează buzele a surâs în fața absurdității minții omenești. Ridici din umeri spășită: „Nu e vina mea!”. Îți așezi capul în palmele uscate și privești tabloul gri. Toiagul cu zâmbet a căzut, lăsând gheața de ieri să devină apă cu flori... podeaua să prindă a tremura de viață iar pereții din ziua ce-a fost au prins frânturi de verdeață. Aurul din ochii tăi se aruncă în cerul de pe pământ pentru a-l usca iar peste puține secunde pământul coboară în matca sa. Fereastra ta are urme sălcii și uscate; podeaua se scaldă în apă de flori; pledul cel gros țesut din angoase s-a rupt și ți-ai acoperit trupul cu mătase de curcubeu și soare; pământul e pământ, cerul e cer, iar tu râzi cu ochii și cu sufletul... e picur de fericire