KV

Ina :)) Hahahaaa! DA, ASA E!
Dar de data asta ai spus-o cu dragoste! :p

Hm... doua observatii.
Prima legata de forma: \"În doi... dulce ți-e dorul - nebunul ce-aleargă
prin venele-mi...dulce fiorul desmiardă\" Cred ca dupa \"venele-mi\" merge mai deraba \"-\" decat \"...\"
A doua legata de continut: n-am putut sa nu remarc cum femeia si barbatul fac impreuna o fiinta barbateasca perfecta, nu un androgin, cum sugerezi in titlu. Poate te gandeai ca fiecare o citeste din perspectiva proprie... dar uite ca eu m-as fi gandit ca cei doi fac impreuna o fiinta superioara, nu ca el ma completeaza pe mine.
Intr-un androgin adevarat, nu mai exista individualitate: fara EU, fara TU! Chiar daca e cu litere mari, ceea ce vrea sa sugereze supra-fiinta, tot individualitate e... cu litere de tipar!
Cu drag
Undomi el

As fi curioasa sa stiu din ce eveniment anume s-a nascut aceasta poezie? E destul de macabra si nu-mi pot abtine un gand pe cat poznas, pe atat de ingrijorator pentru viata ta: te cauta moartea pe-acasa?
M-am gandit si la salutul yoghin al soarelui, apropo de plecaciuni.
Iar versul in paranteza m-a facut sa ma gandesc la Steven King :P
Cu drag,
Undomiel

Hm... Profunzimea acestui poem ma depaseste :)))
Zau, Flaviu, tare mi se pare ca incepi sa schimbi taberele. Mey, omule, tu o s-ajungi sa scrii ca toata \"lumea\", are dreptate Sache.
O sugestie. In loc de \"Imi semeni, te reneg\" suna mai bine \"Imi semeni, ma renegi\" (ca rima) si in loc de \"Cu legi umane te legi\" pastrezi mai bine metrica cu \"cu legi te legi, (umane)\". Dar poate-ti schimba iremediabil sensul.
Apropo, stiai ca semnul lingvistic e facut din semnificant (forma) si semnificat (sens)... poate le bagi pe-acolo pe undeva, prin poem, nu pe unde-ar vrea sa te bage unii de pe site-ul asta.
Lasand gluma la o parte, imi place aceasta schimbare de stil si jocul de cuvinte. Daca ai face si schimbarile care ti le-am propus, ar suna si mai bine ;)
Cu drag,
Undomiel

Ceea ce am spus despre practica e foarte valabil pentru mine. Eu nu doar citesc!
Despre textul asta al tau, pe care l-am recitit acum, as putea sa-ti propun sa-l cizelezi; e plin de imagini sugestive, dar forma lasa putin de dorit. Ar putea iesi o \"steluta\" acolo.
Sau... daca stau sa ma gandesc bine, lasa-l exact asa! Cine n-a pus steluta la textul asta, n-a pus nici la altele... critica e subiectiva!

Of, of, of! N-am vrut sa va jignesc! Am sa ma abtin de-a-ti mai aduce vreun comentariu pe viitor, daca te superi asa de tare pe critica negativa.
Cat despre traducere, o sa o fact totusi: cred ca voi rezona mult mai bine cu varianta ei in engleza... cred ca si altii.

Îmi pare rău dacă dezamăgesc pe cineva, dar mie această proză nu mi se pare atât de deosebită pe cât spun cei care și-au lăsat amprentele pe-aici și și-au exprimat entuziasmul. Am citit multă literatură la viața mea, multe proze impresionante, demne de steluțe... dar aceasta nu se numără printre ele. Nici ca stil, care e foarte simplist și nici ca subiect. Probabil n-ați văzut asta deoarece complăcerea în suferință și lacrimile smulse de o situație ce poate apărea în viață, v-au întunecat mințile.
You\'re damn right că aduce a Love Story: boală incurabilă, până și numele personajului: Rian ... doh! Rian O\'Neil! Proza a fost scrisă exact cu intenția asta: remake la Love Story, pe fundal dă București. Mă întreb: coloana sonoră e cu manele? A, stai... da, e cu ABBA! De obicei asta poartă un nume: plagiere. Parcă se pedepsea așa ceva pe site, nu se lăuda.
Lăsând răutățile la o parte, sunt de părere că această situație ce, repet, apare deseori în viață, trebuie tratată cu ceea ce se numește \"tristețe luminată\", altfel ea devine distrucitivă atât pentru ce-l ce-o scrie, cât și pentru cei ce-o citesc. Dacă în ea nu se simte acceptarea oricărei situații, fie ea și una dureroasă, ca pierderea unui om drag (și credeți-mă că știu ce înseamnă asta), atunci proza contravine legilor naturii și nu poate fi o capodoperă. Poate e mai greu de înțeles, dar asta e ceea ce am avut de spus.
Cu drag.

In ceea ce priveste nemaipomenita intortochere de care vorbesti, dragostea-ai ca femeia: nu trebuie inteleasa, ci iubita!
RELATIILE se cladesc cu timpul; dragostea este! Tu vorbesti mai mult de ralatiile dintre doi oameni de sex opus, decat despre dragoste.
\"Ca marea vapoarele\" e un vers pus pur si simplu ca sa rimeze, suna destul de aiurea. Nu-si are locul.
E o poezie de copilarie dupa cate bag de seama. Sper ca intre timp ai scos baza \"dorintza\" din formula chimica a dragostei.
Sa fii fericit!

Bun, am inteles! Poezia e traire, viata, dar si moarte, jertfa. Nu?
Vezi ca fumatul dauneaza grav sanatatii. Sper ca te-ai lasat intre timp.
Am un vers de Peter Gabriel pentru tine: \"The news that truely shocks, is the empty, empty page.\" Poate fi interpretat si ca: mai rau ca o inspiratie nascuta cu greu e ca ea sa lipseasca cu desavasire.

Ba, mie mi-a placut aceasta proza! Mi-a placut ideea.
Exprimarea e putin greoaie, dar asta e stilul tau: nu orice \"gheorghe\" te poate pricepe.
Eu zic sa nu-l mai invidiezi atata pe Sache... pentru ca \"you\'ve got something going on\" de capul tau! REalitatea nu e pentru tine... ci hyp-er-realitatea.

:))) Da! Intr-adevar! Aceste discutii fac tot deliciul...
In ceea ce priveste poezia, e genul simbolist, pe care eu una nu-l gust, preferand sa ma exprim direct.
Se simte o oaresicare durere legata de trecere. Insa trecerea guverneaza Universul: trebuie sa invatam s-o acceptam, n-avem ce-i face.
Imi place finalul, gen haiku.
Insa critica pe acest site, e legata mai ales de dorinta \"criticului\" de-a starni curiozitata apropo de propriile sale texte, de-a-si face reclama, mai bine zis. Cel care o face nici nu s-a straduit sa priceapa textul.
Eugen, acelasi sarpe veninos pe care l-am indentificat bagandu-si coada in scriile mele. Sunt de-acord sa ai grija ce cuvinte folosesti in critica unui text. N-ar fi rau sa uiti de \"prost\"... ti-am mai spus: numai fiindca nu intelegi tu, nu inseamna ca e prost!
Iar restul: nu va lasati trasi in teatrul lui. Ii dati exact energia de care are nevoie. Mai bine, iubiti-l, sa vedem: crapa?

Deci! Sanskrita, credintza in Dumnezeu, energie, nu suntem prea diferite. Nu te uita la aparente... in fond nu ai facut asta cu Flaviu. De ce s-o faci cu mine?
Ai fi surprinsa daca ai citi \'Legatura\' mea. Are... ei bine, are \'legatura\' ;) cu poemul tau.
Pana atunci: Namaste, dar si bhavatu sabba mangalam.

Ah... iata-ne: un veritabil triunghi conjugal, daca tot era vorba de starea civila intr-un alt comentariu :p
Ma gandesc si eu: daca tot semanati atat de bine, inseamna ca va puteti preface pana si ca va placeti!
Eu macar va spun cinstit: va plac cat ma plac si pe mine, sunteti doi orgoliosi, cu pretentii de iluminati, insasi sinceritatea voastra e un act de orgoliu (\"asta sunt! si ma mandresc! si daca nu-ti place, poti sa te duci la naiba!\"). Sinceritatea singura nu ajuta si nu salveaza pe nimeni.
Practica, nene!

Pornind de la Înțeleptul meu: nu zi că urmezi sfaturile pentru că o să zică lumea că ești oaie, dar nici nu zi că nu le urmezi că o să te numească paria. :))
Imi place stilul tău războinic, plin de povețe, de revoltă. Continuă, e nevoie de îndrăzneți pe site. Mai slefuiesti putin pe-aici, pe-acolo, pana la urma o sa iasa o treaba buna.
Știi de cine îmi amintești? De Marianne Moore, o poetă americană modernă. Are ea o poezie: Căsnicie, în care îi demitizează pe Adam și Eva.
Cu drag.

Sper ca problema s-a rezolvat intre timp. Nu te mai supara pe tot ce spun eu... doar ti-am zis ca am meteahna sa scot dracii din oameni. Si cu tine vad ca-mi iese de minune.
Mai sper si sa inveti sa te admiri pe tine.

Vad ca unii au avut rabdare sa te citeasca, dar nu si intelepciunea de a-si pune in cui prejudecatile si invidiile. Ma intreb daca a mai avut vreun rost sa citeasca toata astea, daca tot n-au inteles nimic. Se spune totusi ca informatia lucreaza in subcostient.
Sunt multe revelatii personale aici si astea sunt cele mai importante -chiar daca seamana cu lucruri spuse de altii- pentru ca fiecare are evolutia lui, dar in final tot acolo ajunge. Sunt si multe lucruri pe care le-ai invatat din carti, iar constientizarea lor va veni mai tarziu.
Te cunosc de-un an aproape, Flaviu. Te-ai schimbat enorm, in bine. Ne-am cunoscut exact unde urmeaza sa ne retragem in curand, pentru nu se stie cat timp. Nu e meritul meu că mergi acolo, nu-i meritul tău că merg acolo, fiecare e responsabil de propriu-i drum. Dar ne putem sprijini, cum ne-am sprijinit si pana acum. Vom fi impreuna in asta, cum am fost si in alte situatii.
Imi place mult cum scrii poezie, o simti pur si simplu, gandesti in versuri. Sper sa nu renunti la ea si sa-ti faci timp printre meditatii si muncit pamantul :p sa mai asterni randuri pe hartie. Promit ca o sa-mi fac si eu timp pentru proza.
Drumul pe care l-am ales nu e mai greu ca altele, tocmai pentru ca e facut pentru noi. A nu-l fi ales ar fi fost tragedia. Nu renuntam la nimic, pentru ca nu avem nimic.
Mult curaj! Si sa fim fericiti, ca iubiti suntem!
Cu drag,
Undomiel

Din tot textul tau m-a impresionat fraza asta, in partea cu inmormantarea: \"Niciodata n-a fost atata lumina la noi acasa.\"
Mi-a adus aminte de un film pe care l-am vazut acu\' cateva zile, despre venirea unei noi ere glaciare pe pamant. Dupa ce jumate din glob moare rupta in bucati de uragane, innecata, inghetata etc. se risipesc norii si niste nenici care erau pe o statie orbitala exclama, impresionati: \"Ai mai vazut vreodata o atmosfera atat de curata?\"
Oare suntem intr-adevar o boala ce infecteza planeta, iar dupa disparitia noastra ramane lumina si aer curat?
Cu drag,
Undomiel

Nu va opriti la depanat amintiri! Fugiti mai repede! Va ajunge generatia tanara si cârcotasa din urma :P Sau tocmai asta e ideea?

Stilul tau, n-am ce zice: râsu\'-plânsu\'. Si interventia cu elemente autobiografice are efect. Mi-a venit sa zambesc si nu prea. De ce... stii tu. Doar ai postat mai sus o proza despre asta: iubire la distanta.
Nu fac parte dintre cei care vor sa-si atarne traista-n bat si s-o stearga si cred ca nici tu, dar poate stii vorba cantecului: \"Foaie verde de se cara mii de romanasi din tara\" Asa ca nu se stie niciodata.
Numai sa mai scrii din cand in cand, tzatzo!
Cu drag
Undomiel

Hahahaaa! Intr-adevar blazare :)) Si mult sictir.
M-a facut sa rad poezia ta. Scuze, daca nu asta a fost scopul tau, dar mi-a adus aminte de un banc cu o palarie verde, nu tocmai verde, dar totusi verde (apropo de \"nu e prea frig, dar nici cald tare\").
In ceea ce priveste forma, parerea mea e ca e putin fortata. Pari a fi prinsa intre doua stiluri: iti place si forma fixa, rima si metrica, dar parca ai cocheta si cu simbolismul fara de forma. Gaseste-ti un stil propriu. E bun acest \"sictir\" primordial... poate ii gasesti vreo utilitate.
In rest, bine-ai venit pe site, de la un nu foarte indepartat nou venit ;)
Cu drag,
Undomiel