Ma auzi, Doamne?

uffa!
Sa ramanem in Matrix... ne plac minciunile noastre, aparentele care ne fac \"fericiti\" pentru o clipa!

E asa de greu oare sa ne privim cu suflet dezgolit in adancimile oglinzii? si daca vad ca sunt rau si incerc sa ma schimb... si nu pot din cauza bagajului din spatele meu... ce pot face?
\"Fie-Ți milă, te rog,
Vreau să rămân cu claia mea de păr
Să o pot vopsi în culori deschise,
Ca toți să se minuneze
Ce persoană drăguță și inofensivă sunt! \"

Nu credeam sa-mi regasesc asa de repede portretul! :)

Al meu. al tau.. al tuturor..aproape.
Si nu pot spune ca nu vreau sa ma indrept.... \"incerc dar nu pot\" ;)
si asta imi justifica monstruozitatea
:(

sa incepem sa fim mai buni schimbandu-ne pe noi inainte de a-i schimba pe altii... sau macar simultan.
Daca ne observam pornirile in timp se vor stinge pe masura ce le observam inainte de a se materializa.


Ina, talent este :) suflet este... deci ingredientele sunt.
Pune-ti \"curca\" la treaba si va face oul de aur! :)
Cu simpatie,
Flaviu

PS: vezi ca o strica astia cu televizorul si cu meciurile lor (curca) :)
Pt. cei care nu stiu si mai citesc din greseala comentariul acesta referirea e la \"curca\" Inei:
http://www.poezie.ro/index.php/prose/68516/index.html

Esti un dragut, Flaviu! Iti multumesc pentru aprecieri! Despre oua de aur, ce sa zic? O sa incerc sa-i dau curcii Danonino!
In privinta portretului nu pot spune decat \"Bine ne-am gasit!\", cred ca am cumparat oglinzi de la aceeasi firma! Si da, e bine, sa ne privim cu sufletul dezgolit in ele! Exista sansa ca intr-o zi sa dispara maraitul...!

Ah... iata-ne: un veritabil triunghi conjugal, daca tot era vorba de starea civila intr-un alt comentariu :p
Ma gandesc si eu: daca tot semanati atat de bine, inseamna ca va puteti preface pana si ca va placeti!
Eu macar va spun cinstit: va plac cat ma plac si pe mine, sunteti doi orgoliosi, cu pretentii de iluminati, insasi sinceritatea voastra e un act de orgoliu (\"asta sunt! si ma mandresc! si daca nu-ti place, poti sa te duci la naiba!\"). Sinceritatea singura nu ajuta si nu salveaza pe nimeni.
Practica, nene!

In rest, toata lumea are aceleasi ganduri: nimeni nu se place cu adevarat, nimeni nu-i multumit cu ce are. Dar asta e insasi trufia! Daca l-am iubi pe Dumnezeu cu adevarat, nu am avea genul asta de probleme: am fi de-acord 100% cu creatia lui.
Stiu cum e...

Cred ca citim aceleasi carti, Cristinica draga! Am bagat de seama ca nu esti atat de \"neagra\" in cerul gurii cum vrei sa pari!
Da, ai dreptate, ceea ce spui e perfect valabil, dar, le-ai identificat in mine, pentru ca se gasesc si in tine, stii asta, nu?

Subscriu la mesajul textului. De spus- prea multe n-am. Doar imi plec privirea in asteptarea interventiei Lui. Acum, peste un ceas, maine, cate putin...Uneori am senzatia ca-mi creste un pic parul. Alteori- ca l-am pierdut pe tot. Ma uit la El, ori Il intreb din mine: \"Spune-mi Tu cum arat azi, ca eu nu mai stiu\"...Si-atunci, imi arata Cuvantul...

\"Spune-mi Tu cum arat azi, ca eu nu mai stiu\"...Si-atunci, imi arata Cuvantul...

Nu pot decat sa te ingan! Cu drag!

Ina :)) Hahahaaa! DA, ASA E!
Dar de data asta ai spus-o cu dragoste! :p

Ceea ce am spus despre practica e foarte valabil pentru mine. Eu nu doar citesc!
Despre textul asta al tau, pe care l-am recitit acum, as putea sa-ti propun sa-l cizelezi; e plin de imagini sugestive, dar forma lasa putin de dorit. Ar putea iesi o \"steluta\" acolo.
Sau... daca stau sa ma gandesc bine, lasa-l exact asa! Cine n-a pus steluta la textul asta, n-a pus nici la altele... critica e subiectiva!

Daca e asa cum spui tu, in privinta practicii, nu pot decat sa te felicit, dar, cu toata dragostea pe care foarte bine ai detectat-o in raspunsul meu, da-mi voie sa-ti spun ca s-ar putea sa fii exact ca si mine, undeva la inceputuri.
Nu pari nici impacata cu tine, nici senitatea venita in urma acceptarii nu o simt, ba chiar, stiu simtind , ca la fel ca si mine, nu te iubesti suficient pentru a te revarsa in ceilalti!
N-am spus astea sa te ranesc cumva. Asta e ceea ce simt si serios iti spun ca acum imi esti draga. Te citesc chiar daca nu iti las semne si-ti urmaresc cu interes reactiile! In privinta \"personalei\", iti multumesc pentru apreciere, ai perfecta dreptate in privinta formei nici nu m-am strofocat cine stie cum... (oricum as fi facut-o degeaba), imi lipseste gena poetica!

Loool! Doamne! Chiar mi-ar placea sa putem vorbi mai mult. Cred ca semanam mai tare decat ne dam seama.
Si mie imi lipseste gena poetica: poeziile puse pe site sunt doar incercari. Sunt dovada de lene.
Eu scriu proza... dar e foarte personala si de multe ori incompleta si nu am curaj \"sa ies\" cu ea. Daca o completez, se sparge.
Da, sunt la inceput, nu sunt impacata total cu mine, seninatatea in urma acceptarii se simte foarte rar, dar totusi se simte, spre deosebire de timpuri trecute.
Traiesc \"vremuri mitice\": m-am trezit, invat sa iubesc si totul imi face o placere deosebita si traiesc la intensitate maxima, ca unui copil.
Si tu imi esti draga! :))
Hahahaa! Fii atenta ce mi-a zis Flaviu dupa ce ti-a citit comentariul: \"te-a abordat foarte atent, sa nu te spargi :p\"
cristina_shtirbu@yahoo.it Scrie-mi, please!

Ce de intelepti pe drumurile vietii, gandesti adanc-inalt acru-amar - pudrat cu zahar vanilat...scrie cum iti cere metabolismul - criterii limite, nu-s pentru tine... fii tu insati, chiar daca sar criticii pe jar...e talpa lor, funduletul lor...ii priveste..chiar si Bunul stie sa rada cand vede talp si funduri arse... e atata iarba pe pamant.. de ce le-or place unora sa stea pe jaratecul propriilor lor amaraciuni si suparari? tu stii, da nu spune!!!!!