Jurnale

Sintagme împletite în trei sau patru gâțe Îți încâlcesc părerea și-adânc te buimăcesc, Cum firea uneori se pierde-n două țâțe, Sărutul când ți-l cheamă și te ademenesc. De-ai ști a le pricepe,

Înainte de ploaie norii se-adună Și vântul bate năprasnic în geamuri. Afară fulgeră, afară tună, Copacii se freamătă bătând din ramuri. Și vine o ploaie ce potolește Erupții de gânduri

Grăbește-te să taci în paralela cuvintelor ce-ți vin. Nu te grăbi să recitești barem o frază, Chiar dacă ele-ți plac, sau dacă nu-ți convin, Chiar dacă-s proză seacă sau versuri ce rimează, - Vei

Scrisoarea ceea a venit la fix, de parcă... ...De parcă m-ai iubi, - unii așa mai zic. Miraculos plăcut și nu vreau să-ți explic De ce. Tu, însă, dacă vrei, poftim, încearcă. Vei zice că a fost

Mă vezi zâmbind. Dar ce anume știi din ceea ce observi? Doar aparențe. Cuvintele rostite fel de fel, prostii, mă ilustrează cu mari și mici carențe. Știi, uneori mă prinde deprimarea de

Iasălăsăm! Sățispunceva? Înlumeaastamicămare, Egreusăștiipecineva Sățimeargăînîntâmpinare. Șiapoideunde? - Tudeunde, Chipurilemiteailuat Șivreaiînviațăamipătrunde Șitedoreștiafiascultat?

Când dispari fără să-mi spui, să știi că mă îngrijorez. Și vreau să șterg acest mesaj. Scriu, însă, mai departe, Chiar dacă în ultima vreme puțin exagerez. Dar nu-i nimic întâmplător, privind din

- 90 - Pentru ce să inventez roata, când e inventată, Când la vorbele-ți găsești un răspuns ce-i spus odată? Fără să le spun pe nume, căci ar fi prea multe foi, Însă chiar într-adevăr multe-au

- 81 - Orișicine are goluri de auz, sau de privire. Și dovadă la aceasta este propria-amintire, Când pe lâng-a ta ureche multe lucruri au trecut, Când nu totul ochiul tău ce se vedea-a

- 67 - Uneori mă mir chiar singur de-ale mele proprii zile Și mă mir, poate, și-acuma de ce scriu în aste file. Dar pe când cineva vine și-altul este de-acum dus, De adus, doar, mulțumire trebuie

- 48 - Și-apoi zile trec în urmă și rămân în urmă ani, Mânați de nevoi, de glorii și de goana după bani, Undeva-n răscrucea vremii cineva-și aduce-aminte De ce-a fost, de ce-o să fie, de

- 34 - Și-uite-așa, când urma nu e, dar se vede ce-a rămas, Vrând să gust din tot ce este, îmi mai iau câte-un popas. Dar cum zice Pavel, sfântul, toate-s cu îngăduință, Dar nu totul pentru

- 14 - Ei, și pentru că acuma altă foaie am luat, Aici alt capăt de vorbă voi lua la depănat. Dar dacă din cele spuse mai găsești ceva ce-ți place, Eu la ele vreodată m-oi întoarce, fii pe

- 1 - Când stârnit de energia versului și-a melodiei, Nedorind să las uitate câte-mi trec prin cap și mie, Iau în mână un stilou, iar sub el o foaie pun. Cât mai sînt cuvinte-n gură, scrie mână

Iar eu. Revin. E zero și cinci minute, sâmbătă dimineața. Mă abat de la citit. Îți aduci aminte când îți spuneam la teatru să nu te uiți la mine? Acum constat că acest lucru îmi place. Și ne

Vărsat-am lacrimi de-amintire în halbele noastre de bere Și savuram atunci plăcere din a trecutului durere. Iar rima de nu-mi iese-acum, o las în voia ta s-o-nchegi. Ești tu, acel ce mă ascultă și

Þi-i ușor a spune multe când te-ai dat la umbra lor. Te-ai gândit să-ți fie viața mai ușoară-n viitor. Ce vă leagă, pentru mine-a fost mereu o întrebare; Toți sub o lozincă mergeți, însă care mai