Vărsat-am lacrimi de-amintire...

Vărsat-am lacrimi de-amintire în halbele noastre de bere Și savuram atunci plăcere din a trecutului durere. Iar rima de nu-mi iese-acum, o las în voia ta s-o-nchegi. Ești tu, acel ce mă ascultă și tu, ace-l ce mă-nțelegi. La gura ta cea vorbitoare-ntotdeauna-o să găsești Urechea mea ascultătoare,-așa că, zii, ca să-i priești. Citește-mi basmul cel ce alții n-o să-l asculte binevol, Fiindcă la ce-i scris acolo ei cale-ntoarsă fac și-ocol. Fiindcă poate-i prea romantic pentru ce sunt ei realiști, Deși, nu noi suntem de vină. Cu versuri pe ei n-o să-i miști. Mă înconjoară multă lume, dar eu pe tine te aleg Să-ți mai vorbesc, să mai ascult... Îți mulțumesc. Kliușin Oleg