Între ieri și mâine, sau de ce totul și nimicul pe-aceeași foaie-s scrise

- 81 - Orișicine are goluri de auz, sau de privire. Și dovadă la aceasta este propria-amintire, Când pe lâng-a ta ureche multe lucruri au trecut, Când nu totul ochiul tău ce se vedea-a perceput. - 82 - Nu poți, doar, să scrii întruna, îți mai trebuie răgaz. Cum nu poți să fii tot timpul într-o stare de extaz. Dar să stai ai vrea mai mult, înc-un pic să prelungești, Sau trăirile de suflet, sau plăcerile trupești. - 83 - Este și un avantaj, atunci când nu te știu alții. Altfel, s-ar uita la tine să te vadă paparazzii Și-n dileme să te-ncerce, începând un nou complot; Dar sunt bravo, dacă ei când te bagă - și te scot. - 84 - Regulă, la fel, e bine, căci ar fi atunci un haos, N-ar mai ști de compromis, de discuție-n repaus, De iubire pentru alții, ajutor, compătimire; S-ar lipsi de-aceste sensuri, plutind orbi și în neștire. - 85 - Împăcat cu gândul care ne unește și ne-adună, Știu c-am face mai frumoase lucrurile împreună. Ne-am favoriza dorințe, ne-am servi unul pe altul, N-am avea de ce minți și-altu-ntâi să facă saltul. - 86 - Atunci, dați-mi doi miniștri să gândească diferit. Dacă nu-i aveți, creați-i, căci așa-i binevenit – S-aveți una, dar și alta, să aveți cu ce vâsli Când în mare, pe furtună, barca-n lături va porni. - 87 - Pentru-a ști să faci ceva, dar să fie bună, una, - Și de gândul altui este necesar întotdeauna. De aceea, mulțumesc zic, celor de altă părere; Înțeleg că la moment, poate, au altă durere. - 88 - Mulțumesc la fiecare, eu le zic, și tuturor! Ei nici nu știu cât de tare mi-au venit în ajutor Și cu vorba (-adică sfatul), și cu ceea ce-au făcut, Dar și mulțumesc de faptul că atunci ne-am cunoscut. - 89 - Cum vei spune-așa va fi, cercetare sau sinteză; N-ar fi prea frumos din partea-mi să-ți pretind vreo ipoteză Ce îmbină-aceste rânduri. Nici eu nu pot să explic, De ce pe aceeași foaie este tot și nu-i nimic.