Între ieri și mâine, sau de ce totul și nimicul pe-aceeași foaie-s scrise

- 1 - Când stârnit de energia versului și-a melodiei, Nedorind să las uitate câte-mi trec prin cap și mie, Iau în mână un stilou, iar sub el o foaie pun. Cât mai sînt cuvinte-n gură, scrie mână ce îți spun. - 2 - Dacă ai bunăvoința să mai stai din drum oleacă, Sau de ai răgaz și vrei să asculți și încă dacă Ești în stare să-nțelegi ce îți scriu, sau ce gândesc, Atunci, dară, fii atent la ce-am spus, la ce-ți vorbesc... - 3 - Am citit azi pe-un poet ce chiar clasicii-l citiră. Versul lui, poemu-ntreg, mă desfață și mă miră. Câte-avem de învățat noi, cei din era digitală De la înțelepții antici, sau din era feudală? - 4 - Cum te fac să simți eroii cu trăirile lor proprii Și te fac atât de-aproape de-acea vreme să te-apropii, Le simți inima cum bate, când de dragoste-i cuprinsă, Sau șiroaiele de lacrimi de la alta ce-i respinsă. - 5 - Și de rândurile astea, scrise-n versuri, bunăoară, Și chiar dacă mai continui, că-s poet să nu îți pară. Doar din inerția rimei, scriu și eu ce-n minte-mi vine; De-ai citi ce-am răsfoit eu, știu c-ai scrie și mai bine. - 6 - Și cu câteva catrene, - iată-un argument în plus, - Nu-i destul să fii poet, - Rustaveli cum a spus. Spre a nu rămâne-n urmă, mulți vor spune, mari și mici. Dar ce-or fi în astă lume a lor vorbe? Tu ce zici? - 7 - Lungi poeme fabuloase pentru veacuri nestemate? Zugrăviri cu arta slovei noi cărări ce nu-s umblate? Muzici de cuvinte-n rimă ce-ți fac firea să tresară, Sau articole-n ziare, ce-s un fel de apușoară? - 8 - Dar e moara pentru apă și e apa pentru moară, Precum ziua pentru noapte, precum zorii pentru seară. Și precum se mișcă toate pentru-a nu ședea pe loc, Cei ce stau își au și ei – și menire și soroc. - 9 - Și precum găsim că toate își găsesc pe lume rostul – Darnicul, dar și avarul, și deșteptul, dar și prostul, Și bogatul, și săracul, și bărbatul, și femeia - L-al înțelepciunii sens caută să-i găsești cheia. - 10 - Viața-ntreagă de-ai umbla, tot ai fi în căutare. De pe-o zi pe alta ești în continuă schimbare, Căci din propriul trecut uneori cu greu aminte Îți aduci de-acele vremuri și de propriile-ți cuvinte. - 11 - Toate câte nu le știu, de le-aș ști, oare ce-aș face? Și ce-ar fi dacă-aș începe a iubi ce nu îmi place? Toată aiureala minții ar fi versuri în catrene, Armonii de sfincși cu-acele piramide egiptene. - 12 - Legități strânse-n formule și mai simple și mai grele, Cine-ar ști să îmi citească toate gândurile mele, Încâlcite-n integrale, fracții, rădăcini pătrate, Ecuații de tot soiul cu mulțimi de derivate? - 13 - Cine-ar vrea să se-adâncească, eu atunci m-aș ridica, Să se-nalțe dacă-ar cere, eu atunci în jos m-aș da. Aș răspunde făcând totul când ar vrea și când ar cere, Căci dintr-un exces le-aș face de iubire și plăcere.