Între ieri și mâine, sau de ce totul și nimicul pe-aceeași foaie-s scrise

- 34 - Și-uite-așa, când urma nu e, dar se vede ce-a rămas, Vrând să gust din tot ce este, îmi mai iau câte-un popas. Dar cum zice Pavel, sfântul, toate-s cu îngăduință, Dar nu totul pentru mine îmi aduce folosință. - 35 - Îmi aplec și eu urechea, trag cu ochiul unde-mi place (Multe-ncă necunoscute să le știu nu îmi dau pace). Om și eu sunt, ca și tine, cel ce-acuma urmărești Rând cu rând, filă cu filă, dorind ceva să găsești. - 36 - M-aș mira și eu, la urmă, să fi-avut ceva de tras – Noi idei, sau noi concluzii, din ce-a fost și ce-a rămas. Căci mi-au zis: mai spune, spune! Alții mi-au zis: ia, mai taci! Dar ți-am spus. Cei ce nu vor, n-o să-i poftesc cu colaci. - 37 - Mulțumesc și pentru asta, - eu le zic și nu-i oblig. Nu vreau să le-o dau cu sila și pe gât nu le-o înfig. Mă iertați că printre rânduri ce-ați citit n-ați înțeles, Dar tot voi până acuma să rămâneți ați ales. - 38 - Mi-ar plăcea o melodie să mă ducă în suspans Dar ce-ar fi? O simfonie, jazz, rock-operă sau trance? Și un dans aș vrea cum numai două lebede în zori Se-nvârtesc pe apa bălții, tremurândă în fiori. - 39 - Drag mi-e cântul cel al mamei, însă nu te supăra, De ți-oi spune că îmi place să ascult și altceva. Dragi mai multe-mi sunt și câte încă aș mai asculta! Ce splendid și ce frumos e! De mirare nu pot sta. - 40 - Ce nevoi te înconjoară, lasă-le măcar un pic Și rezumă tot și toate la origini, la nimic. Vei fi un enfant-prodige, viu și plin de libertate. Clipe scurte vor fi ore, orele-o eternitate. - 41 - Cum va fi, doar tu acuma ce-o să fie îți alegi. De-ai ști ce să lași în urmă și folosul să nu-l negi! Cât mai stai pe gânduri dus, ca un om prost fără minte, Lasă totul la o parte și dă-i drumul înainte. - 42 - Căci acel ce greu gândește, zice-se-i analfabet. Din bătrâni, însă, se spune – te grăbește, dar încet. Și tot cei vârtoși la minte: doar nebunii se grăbesc, – Iată, deci, ce eu acuma încerc să te sfătuiesc. - 43 - Când nu spui, dar vreai s-o faci, însă ceva te frământă, Lasă cele neplăcute și vorbește ce te-ncântă, Ce-ți aduce fericire, ce-ți produce mulțumire. – Te-ai mira ce-ai spune tu, dar și alții-o să se mire. - 44 - Și când vei avea de spus, ei ce-or zice, să nu-aștepți. Mulți părerile și-or spune, pretinzând că sunt deștepți. Să vorbești, însă, așa, ca și cum ție ți-ai spune Și doar tu să fii acela să auzi ce va să sune. - 45 - Să le dai, însă, să vadă și s-audă, dac-or cere, Căci și ție, dar și lor, le va aduce plăcere. Și nu te-or mai cerceta, căutând să înțeleagă Cine ești, de unde vii, ei cu ce-au să se aleagă? - 46 - Ce-au să aibă ei din asta? – iată încă o-ntrebare, Ce cu multe meditații își vor pune fiecare. Noi avem pe ale noastre, tu le ai pe ale tale, Ne vedem de drumul nostru, tu îți vezi de a ta cale… - 47 - De-i întrebi cum o mai duc, o tăcere e răspuns. O fi-având dreptate, poate, bănuind ceva ascuns În cuvinte. Și li-e frică, fie vorba cât de bună, Bucuroși să stea o clipă, sau vreo două, împreună.