marshall

Șoapte de umbre pe sticla uitării, Un ceas oprit, un puls în tăceri. Aripa frântă a vechii-ntrebări, Reaprinde lumina pierzării. Cenușa-n clepsidră se cerne cu greu, Fiecare grăunte – un timp

Renunț la clipa în care Muream – să-ți cad la picioare. La timpul din noapte, pe post de dezastru. Inventam stele noi din jumătate de astru. Vise pe care din ochi să le îndoi. Singuri. Departe

Când nu mă caută nimeni, îmi pun umbra la uscat pe balcon și las tăcerea să-și ia o zi liberă. Îmi fac cafeaua dintr-o amintire caldă și o beau într-o cană desenată de absenți. Nu trag perdeaua

Mă izbesc de capul curios cu-o grindă Și mai bucuros, că încă nu e fața mea, Mă alint cu-o foame lesne de cuvinte Până unde poate lemnul cuvânta. Am să pun o mână peste care fierul Nici încins nu

Pe un petic de nisip, Într-un suflet cu chirie, Intru eu acum și-aleg De pe plaja cea pustie. Ale mele doruri multe Din dorințe înnăscute, Ale mele lacrimi multe, Ale mele vise mari Într-o

Iubita mea din colțul cel mai nobil, Păianjen de-ntuneric îți țes în strofe chipul De blond copil s-ascunzi în palme ochiul Că destinul nostru este încă imposibil. Te înduplecă și iartă că te pot

când am aflat prima oară că am o boală incurabilă și gravă și m-am bucurat era o șansă să scap să nu ajung în carusel la forjă să topesc argint în cap. am deschis larg ochii și-am bătut

sunetele trebuie prinse din zbor de aripi să nu cadă în urechile surzilor.

am rupt un gând din marea în care am poposit pe seară am înotat de mal îndepărtându-mă spre mal. adăugam un pas pe val adăugând un val și-am despărțit lumina de neant. În întuneric am

Contra apelor ce suie libere-n cascadă plânsul ape dau din val.. surâsul jos din sus.. pe linie își face curbă infinitul cu tot orizontul lui pătrat.. nici glasul nici privirea nu mai dau

cum face calul copile ? - Tropa , tropa - repede! citești.. acum.. ai aflat? - Miihahaa - un nechezat! iubești.. mai știi ? - Mai abitir ca mine! .. nu zâmbi! .. ai și plecat ? cândva

Se aude în noi cum ni se face greață. Ne dor șalele-n gât cu dorul de muncă, Mai dăm pe apa Sâmbetei după Vineri cu-o brâncă Mușchiul de sticlă al lenii, de dimineață. Ne doare și gingășia